Ziua Internaţională a Muncii

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

În țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, și naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit deHitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către naziști într-o sărbătoare propagandistică. Se suținea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii națiuni și nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare și a decadenței.Serbările câmpenești, chioșcurile cu bere și spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizațiile muncitorești au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 mai (de exemplu, în Germania).

În Germania, 1 mai este zi liberă. Se poartă la butonieră o panglică roșie, în amintirea lui 1 mai 1890, unde, în pofida interdicției manifestațiilor de către Sozialistengesetz, militanții Internaționalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică. Intrată în uitare în Germania de Vest, ea a fost mare sărbătoare în Republica Democrată Germană.

În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloanele de muncitori, în ținute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe. După 1990, importanța propagandistică a zilei a fost minimalizată, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu mici și bere. 

Sindicatele din Moldova preconizează pentru această zi o serie de activităţi, care includ atât programe de informare, dezbateri publice, cât şi forumuri sociale, activităţi de sensibilizare şi informare a opiniei publice.În conformitate cu principiile Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor, Ziua Mondială a Muncii Decente, este ziua când sindicatele din toată lumea revendică asigurarea remunerării decente şi echitabile a muncii, locuri calitative de muncă, protecţie socială sigură, respectarea drepturilor şi libertăţilor angajaţilor. Din februarie 2010 Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova a devenit membru al Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor.

27 aprilie - Ziua Tricolorului

Astăzi, 27 aprilie, Republica Moldova sărbătoreşte Ziua Drapelului de Stat. Este al doilea an când Republica Moldova sărbătoreşte oficial Ziua Drapelului. Tricolorul a fost desemnat oficial drapel de stat pe 27 aprilie 1990 de către deputaţii primului Legislativ.

Cu această ocazie, astăzi,au fost înălţate trei steaguri pe cele mai înalte puncte din Republica Moldova. Iar în Grădina Publică „Ştefan cel Mare” a fost înălţat un drapel gigantic.

Steagul nostru este aproape identic cu cel al României, singura diferenţă fiind stema şi proporţia dintre lăţime şi lungime - 1:2 al R. Moldova faţă de 2:3 al României.

Iniţiativa de a oficializa ziua de 27 aprilie ca Zi a Tricolorului aparţine Parlamentului anilor '90 şi a fost adoptată de Legislativ la 23 aprilie 2010. Atunci, doar un deputat a votat împotrivă - Victor Stepaniuc, ex-membru al PCRM.

În această zi, în Capitală vor avea loc un şir de acţiuni, atât în scuarul monumentului lui Ştefan cel Mare, cât şi în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Vlad Sărătilă - ,,un Păstorel al Basarabiei'' (Claudia Partole)

Miercuri, 25 aprilie 2012, în incinta Bibliotecii Publice ,,O.Ghibu'' a avut loc lansarea volumului valet ,,Uverturi în FA(rd) minor/ Uverturi în DO(r) major'', semnat de poetul, publicistul, eseistul şi epigramistul Vlad Sărătilă. Evenimentul a fost organizat de Cenaclul literar-artistic ,,Sic Cogito'' în colaborare cu Biblioteca Publică ,,O.Ghibu''.

Poetul, publicistul, eseistul şi epigramistul Vlad Sărătilă

La prezentatre cărţii au participat prietenii şi admiratorii scriitorului: Claudia Partole — poetă, eseistă, prozatoare, autoare de piese; Petre Popa — poet, eseist, publicist; Lidia Constantineascu — poetă, romancieră (Bucureşti); Liuba Pleşca — poetă, directorul Liceului ,,Meşterul Manole'' din satul Sălcuţa, r-nul Căuşeni; Silvia Canţâr — interpretă de muzică populară, fostă învăţăcică a domnului Vlad Sărătilă; interpreţii Valentin şi Luminiţa Dragomir; Igor Grosu — interpret şi compozitor; Corul ,,Buna vestire'', conducătorul şi dirijorul căruia este Nicolae Jelihovschi, preot. De asemenea, la eveniment au mai participat utilizatorii bibliotecii, bibliotecari ai altor biblioteci, elevii Liceului ,,Vasile Vasilache'' împreună cu profesorii Olaru Ludmila şi Rusu Svetlana.

Evenimentul a fost deschis de către moderatorul manifestării Vitalie Răileanu, critic literar şi directorul Bibliotecii Publice ,,O.Ghibu''.

Scriitorea Claudia Partole, scriitoarea Lidia Constantinescu (România) şi poeta Liuba Pleşca

Scriitoarea Claudia Partole l-a asemuit pe Vlad Sărătilă cu un ,,Păstorel al Basarabiei'', susţinând că poezia dumisale este de ,,o tandreţe surprinzătoare'', iar ,,pe alocuri şi de o ironie biciuitoare''. Versul lui se naşte dintr-o mare dragoste de cuvânt, iar cuvintele sale fiind crescute în grădina sufletului său. Poet-filozof, format de o realitate crudă, vitregită, care reuşeşte, totuşi, să valorifice şi tezaurul folcloric, să citească din cartea neamului, din înţelepciunea strămoşilor.

Poetul, eseistul, publicistul şi dramaurgul Petre Popa, fiind în acelaşi timp şi un bun prieten al autorului, a spus că într-o lume zbuciumată, Vlad Sărătilă scrie uşor, în opera căruia te regăseşti. Citindu-l ai impresia că îţi înşiră gândurile, atât de familiale fiind scrierile lui.

Poeta Liuba Pleşca, şi pe post de director al Liceului teorertic din s. Sălcuţa, r-nul Căuşeni, a apreciat profund opera scriitorului Vlad Sărătilă, susţinând că ,,autorul este întruchiparea modestiei şi cumsecădeniei, un adevărat patriot care a reuşit să-şi creeze un nume în literatura basarabeană''.

Pe final, autorul a luat cuvântul mulţimind tuturor pentru prezenţă şi pentru omagiile aduse. Scriitorului nu i-a plăcut niciodată pedagogizarea excesivă a literaturii, ,,ca să poţi scrie, trebuie să-ţi creezi o lume numai şi numai a ta'' – afirmă dumnealui.

Poezia îi oferă o dublă plăcere poetului: prima — plăcerea de a scrie, a doua — plăcerea de a o transmite! În acelaşi timp, ,,poezia ne ajută să ne păstrăm proaspete simţurile, ne oxigenează existenţa'' — a susţinut Vlad Sărătilă.

Corul ,,Buna vestire'' şi conducătorul Nicolae Jelihovschi

Atmosfera de sărbătoare a fost completată fericit şi de un recital de poezie şi cântec. Interpreţii Valentin şi Luminiţa Dragomir au prezentat câteva piese muzicale, printre care un cântec scris pe versurile lui Vlad Sărătilă. Iar pentru tânăra interpretă de muzică populară, Silvia Canţâr, Vlad Sărătilă a fost ghidul care a îndrumat-o pe calea muzicii.

În cele din urmă, Vitalie Răileanu a venit cu acelaşi îndemn, devenit genericul Cenaclului Literar-artistic ,,Sic Cogito'', către invitaţi: ,,Să nu nu vă grăbiţi să citiţi cărţile cele bune, fiindcă nu veţi avea timp să le citiţi pe cele foarte bune''.

,,Citind versurile poetului Vlad Sărătilă, observăm că autorul este conştient de menirea sa, iar poezia reprezintă o formă perfectă de a comunica cu cititorul''

Îndumnezeirea – prin sărbătoarea Paştelui …

Cristea, Julia Maria. „Timp” şi „Sărbătoare” / Julia Maria Cristea. - Bucureşti : Carpathia Press, 2006. - 128p.

„Timp” şi „Sărbătoare” este o carte care a fost întâi un ciclu de articole publicate, cele mai multe dintre ele, în revista de cultură AGERO, de la Stuttgart. Ediţia prezentă se întemeiază pe nişte eseuri, completate şi adăugite unde era nevoie. Ea constituie doar schiţa – ori nucleul redus la esenţial – din ceea ce va putea fi, Cartea de poveşti mitice, închepuită de autoare.

Publicarea acestei cărţi, m-a bucurat enorm, dar m-a şi speriat puţin, deoarece mi-a stârnit un noian de întrebări la care nu pot să răspund. Am reuşit sa conturez cât de cât, sumar chiar,  uriaşele resurse de sensibilitate, căldură şi poezie a sufletului poporului nostru? Suntem poate singura naţie care pentru fiecare moment al vieţii - trist sau fericit, are infinit de multe cântece,  versuri şi muzică născute din prea plinul trăirilor.

La fiecare articol mă gândeam - tăticu va fi fericit că scriu despre ceea ce a iubit şi respectat cu sfinţenie şi credinţă o viaţă întreagă. El a avut un adevărat cult al pământului, al naturii care era începutul şi sfârşitul, părinţii virtuali, lumea întreagă. Ne spunea: când vă simţiţi rău, mergeţi cu picioarele goale pe pământ, îmbrăţişaţi pomii şi împărtăşiţi-vă din energia dată lor de Dumnezeu.

Sunt tradiţii pe care le-am cunoscut, ori văzute şi trăite, ori povestite de tatăl meu, cu tristeţe şi nostalgie că "vremurile s-au schimbat" şi s-au uitat datinile străbune care ne definesc ca naţiune." Ne pierdem rădăcinile - spunea el, şi un popor fără rădăcini, ajunge să fie aşa precum ciulinii, duşi de vânturi pe coclauri.  

Cristea, Iulia Maria. Sărbători, tradiţii, ritualuri, mituri... / Iulia Maria Cristea. – Bucureşti : Editura OSCAR PRINT, 2007. – 369 p.
Autoarea a inclus aici diverse sărbători, inclusiv Tradiţii de Anul Nou, Sărbătoarea Crăciunului, Colinde, Sărbătoarea Paştelui.
În capitolul Tradiţii de Paşti sunt incluse semnificaţiile tradiţiilor pascale şi sărbătoarea învierii lui Isus Hristos.
În capitolul Sărbătoarea Crăciunului, autoarea vorbeşte despre rădăcinile tradiţiei, asimilarea Cultului Soarelui în sărbătoarea creştină a Crăciunului, Sărbătoarea solstiţiului de iarnă, denumită în spaţiul germanic „Julfest”, etimologia cuvîntului Crăciiun, precum şi personajul reprezentativ al Crăciunului, legende populare româneşti depsre Moş Crăciun, pomul de Crăciun, diferite modalităţi de sărbătorile a Crăciunului, oracolul de răciun.
Capitolul Sărbătoarea Paştelui unde se vorbeşte despre tradiţia şi importanţa păştii, ouălelor de Paşti înscrise pentru a proslăvi Învierea Mîntuitorului.

De Paşti, inima vine acasă / coord. Doina Topor. - Bucureşti : Elcesior MultiPress, s.a. . - 121p.
Paştele este sărbătoarea sărbătorilor, căci ne aminteşte învierea mântuitorului, cea mai mare minune care pune pe Isus în lumina cea adevărată a puterii sale dumnezeieşti. Paştele este sărbătoarea religioasă, mozaică şi creştină care se ţine primăvara, la date apropiate sau coincidente, atât în iudaism cât şi în creştinism. Cuvântul Paşti este - după unii lingvişti - de origine egipteană. El ar proveni din cuvântul Paseh, care înseamnă "Trecere" şi semnifica pentru poporul din valea Nilului ziua echinocţiului de primăvară, adică a trecerii soarelui din emisfera australă în cea boreală, precum şi ziua biruinţii lumii asupra întunericului. După alţi etimologi, cuvântul este de origine ebraică, provenind din Pesah, care însemna tot "Trecere", dar semnifica izbăvirea acestui popor din robia egipteană, adică trecerea prin Marea Roşie şi Pustiul Sinai în drum spre pământul făgăduinţei.

Granaci, Lidia. Sărbători, obiceiuri, tradiţii : activităţi extracuare. Ghid pentru cadrele didactice / Lidia Granaci. – Chişinău : Epigraf, 2006. – 176 p.
Prezenta lucrare se adresează cadrelor didacţite, studenţilor de la facultăţile de pedagogie, elevilor de la colegiile pedagogice. Lucrarea este constituită din patru compartimente. Două din ele se referă la sărbători, obiceiuri şi tradiţii, respectiv scenarii pentru activităţi educative. Astfel, se vorbeşte despre sărbătorile de iarnă (Moş Ajun, Moş Crăciun, Naşterea Domnului sau Crăciunul, Anul Nou, dar şi despre Sărbătorile de Paşte). În cel de-al treilea capitol sunt scenarii pentru activităţi educative şi este un scenariu pentru matineul Sărbătoarea de Paşti. În cel de-al patrulea capitol sunt două poezii Moş Crăciun scrisă de Grigore Vieru şi Să trăiţi, să-nfloriţi care au fost puse pe note muzicale şi pot fi foarte bune pentru activităţile extraşcolare.

Hristos a înviat / alc. Silvia Ursachi. - Ch. : Silvius Libris, s.a. - 160p. 

«Christos a înviat!» (sau «Hristos a înviat!») e o formulă cu care se salută creștinii, în majoritatea țărilor de tradiție creștină. Răspunsul este «Adevărat a înviat!». Acest salut este de obicei folosit după sărbătoarea Paștilor până la sărbatoarea Înalțării Domnului.

Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină - catolică, ortodoxă și reformată. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini.

Sărbători şi obiceiuri: răspunsuri la chestionarele Atlasului Etnografic Român / (coord.: Ion Ghinoiu). - Bucureşti : Ed. Enciclopedică, 2001. - 439p.

Având ca scop general identificarea şi conservarea patrimoniului cultural românesc, studiul „Sărbători şi Obiceiuri. Românii din Bulgaria”, realizat de către Emil Ţîrcomnicu, Adelina Dogaru şi Lucian David şi publicat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, reprezintă un corpus al tradiţiilor şi credinţelor unei importante comunităţi româneşti sud-dunărene, localizată pe teritoriul Bulgariei – între Vidin, Dunăre şi Timoc. Deşi separaţi de apele Dunării, românii de pe ambele maluri au fost uniţi în mod necontenit printr-un grai comun presărat cu arhaisme, prin arhetipuri culturale şi tradiţii ancestrale. Astfel că această spiritualitate străveche ce a marcat bazinul Dunării este apreciată de etnografi şi lingvişti drept un izvor neatins a cărei istorie încă mai lasă loc surprinderii. Lucrarea de faţă trece în revistă momente, atitudini şi accepţiuni ale românilor din regiunea dintre Vidin şi Timoc, evidenţiind o cultură bogată marcată de o relaţie distinctă atât cu natura, cât şi cu divinitatea.

Zahacinschi, Maria. Ouăle de paşti la români / Maria Zahacinschi. - Bucureşti : Ed. Sport-Turism, 1992. - 102p.

La romani, obiceiul pregatirii oualelor de Pasti cunoaste particularitati care confera traditiei semnificatii deosebite, integrand-o deseori universului atat de fascinant al artei populare.
Cercetatorii Maria si Nicolae Zahacinschi au studiat zeci de ani traditiile legate de ouale de Pasti, alcatuindu-si o colectie de 4 000 de astfel de oua (donata Muzeului Taranului Roman) si prezentata intr-o carte publicata in 1992 la Editura Sport-Turism din Bucuresti.
v Pornind de la sinteza celor doi autori, prezentam si noi cititorilor nostri, in luna in care, la 19 ale ei, sarbatorim alaturi de toti crestinii ortodocsi Sfintele Pasti, cateva informatii legate de traditia oualelor pascale.

 Fie ca lumina Învierii să vă umple sufletele de speranţa, linişte, bucurie şi iubire!

Data pastelui pentru urmatorii 100 de ani

2000 30 aprilie	2001 15 aprilie	2002 5 mai	2003 27 aprilie
2004 11 aprilie	2005 1 mai	2006 23 aprilie	2007 8 aprilie
2008 27 aprilie	2009 19 aprilie	2010 4 aprilie	2011 24 aprilie
2012 15 aprilie	2013 5 mai	2014 20 aprilie	2015 12 aprilie
2016 1 mai	2017 16 aprilie	2018 8 aprilie	2019 28 aprilie
2020 19 aprilie	2021 2 mai	2022 24 aprilie	2023 16 aprilie
2024 5 mai	2025 20 aprilie	2026 12 aprilie	2027 2 mai
2028 16 aprilie	2029 8 aprilie	2030 28 aprilie	2031 13 aprilie
2032 2 mai	2033 24 aprilie	2034 9 aprilie	2035 29 aprilie
2036 20 aprilie	2037 5 aprilie	2038 25 aprilie	2039 17 aprilie
2040 6 mai	2041 21 aprilie	2042 13 aprilie	2043 3 mai
2044 24 aprilie	2045 9 aprilie	2046 29 aprilie	2047 21 aprilie
2048 5 aprilie	2049 25 aprilie	2050 17 aprilie	2051 7 mai
2052 21 aprilie	2053 13 aprilie	2054 3 mai	2055 18 aprilie
2056 9 aprilie	2057 29 aprilie	2058 14 aprilie	2059 4 mai
2060 25 aprilie	2061 10 aprilie	2062 30 aprilie	2063 22 aprilie
2064 13 aprilie	2065 26 aprilie	2066 18 aprilie	2067 10 aprilie
2068 29 aprilie	2069 14 aprilie	2070 4 mai	2071 19 aprilie
2072 10 aprilie	2073 30 aprilie	2074 22 aprilie	2075 7 aprilie
2076 26 aprilie	2077 18 aprilie	2078 8 mai	2079 23 aprilie
2080 14 aprilie	2081 4 mai	2082 19 aprilie	2083 11 aprilie
2084 30 aprilie	2085 15 aprilie	2086 7 aprilie	2087 27 aprilie
2088 18 aprilie	2089 1 mai	2090 23 aprilie	2091 8 aprilie
2092 27 aprilie	2093 19 aprilie	2094 11 aprilie	2095 24 aprilie
2096 15 aprilie	2097 5 mai	2098 27 aprilie	2099 12 aprilie
2100 1 mai