Ion Barbu – scriitorul programatic al literaturii române (18.03.1895 – 11.08.1961)

Cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la naştere, Biblioteca "Onisifor Ghibu" a organizat o expoziţie de carte cu genericul  Ion Barbu – scriitorul programatic al literaturii române.

 „Opus timpului de poet hugolian, mai puţin prolific decât oricare din confraţii contemporani cu el, (…) esenţializat în mod radical, de o exigenţă dusă la extrem cu sine însuşi în luciditatea cu care concepe actul de magie al poeziei, îl vedem ajungând să realizeze la noi ceea ce Mallarmé spune la un moment dat referitor la Edgar Poe, în sonetul gravat pentru mormântul acestuia: Donner un sens plus pur aux mots de la tribu.”

Dinu Pillat

Matematician şi poet, Ion Barbu s-a născut la Cîmpulung-Muscel. Fiul unic al magistratului C. Barbilian şi al Smarandei. Studii elementare şi gimnaziale în orăşelul natal, Darmaneşti-Roman, Piteşti. Liceul la Bucureşti, unde este remarcat de prof. Gh. Titeica, la un concurs al Gazetei matematice. Din 1914 - student la matematici. Dupa licenţă (1921) i se acordă o bursă in Germania. Doctoratul in 1929 cu teza Reprezentarea canonică a adunarii funcţiilor ipereliptice. Apoi se afirmă ca matematician şi devine profesor titular la Universitatea din Bucureşti (din 1942). Strălucita vocaţie matematică se materializează în 80 de studii, apreciate in ţară si străinatate. Cu numele său adevarat sunt consacrate aşa-zisele "spaţii Barbilian" in geometrie.

         Ca poet, debutează în Literatorul (1918). Începând cu 1924, în afară de Riga Crypto şi lapona Enigel, care apare în primul număr al Revistei române, Ion Barbu îşi publică până în 1926 cele mai multe poezii: Domnişoara Hus, În memoriam, Isarlîk, Oul dogmatic, Falduri, Timbru Legendă, Margini de seară, Ritmuri pentru nunţile necesare ş.a. Preocupat mai mult de matematici, ne-a lăsat puţine opere literare: După melci (1921), Joc secund (1930), iar după moarte au apărut Ochean (1966), Pagini de proză (1968).