În 27 august 1989 la Chişinău a avut loc cea mai mare demonstraţie din istoria Republicii
Socialiste Sovietice Moldoveneşti. 750000 de cetăţeni sovietici – după
aprecierea săptămînalului „Literatura şi Arta” din 31 august 1989, care numeşte
această manifestaţie „Marea Adunare Naţională” – s-au adunat în centrul
Chişinăului pentru a cere Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, care urma
să-şi înceapă sesiunea în 29 august, adoptarea legii despre proclamarea limbii
moldoveneşti ca limbă de stat a republicii, recunoaşterea identităţii acesteia
cu limba română şi trecerea la alfabetul latin. A fost un tur de forţă a
mişcării naţionale moldoveneşti, dacă ţinem seama că întreaga populaţie a
Republicii era puţin peste 4 milioane de persoane.
Chișinău Piața Marii
Adunări Naționale
„Marea Adunare
Naţională” de la Chişinău s-a desfăşurat într-un climat tensionat. Cu puţin
timp înainte izbucniseră greve în mai multe întreprinderi din Chişinău, Bălţi,
Tiraspol, Tighina, Rîbniţa şi alte oraşe, pentru a protesta împotriva
declarării limbii moldoveneşti ca limbă oficială şi a cere ca acelaşi statut de
limbă oficială să fie dat şi limbii ruse. În multe întreprinderi industriale
moldovenii erau minoritari (oraşele Republicii Moldova crescuseră demografic în
mare parte cu populaţie venită din alte părţi ale URSS; doar la sate se
păstrase un mediu socio-lingvistic moldovenesc), iar în funcţii de conducere
proporţia ruşilor şi ucrainenilor era încă mai mare decît printre muncitorii de
rînd.
Climatul tensionat
a continuat şi după „Marea Adunare Naţională”, miliţienii având grijă să
îndepărteze steagurile tricolore rămase în centrul Chişinăului. Legile care
aveau să fie adoptate de sovietul suprem al RSS Moldoveneşti au fost un
compromis, acordînd un răstimp de 5 ani funcţionarilor republicii pentru a
învăţa nou declarata limbă de stat. Compromisul nu a putut calma situaţia. În
noiembrie 1989 au izbucni manifestaţii violente la Chişinău.
„Ziua ce va lumina
un veac” numea „Literatura şi Arta” ziua de 27 august 1989, cînd moldovenii
basarabeni şi-au manifestat voinţa de a fi stăpîni la ei acasă.
Documentul
final al Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989, intitulat „Despre suveranitatea statală şi despre dreptul nostru la
viitor”:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu