Luna februarie
este marcată de atmosfera sărbătorilor dedicate dragostei, 14 februarie – Valentin’s Day şi 24 februarie – Dragobete, sărbătoare
care tinde să fie încoronată ca fiind cea mai
sensibilă, cea mai romantică, cea mai delicată din toate cele cunoscute până
acum, sărbătoarea dragostei şi a florilor.
Cred că este bine să avem cât mai multe
sărbători. Sunt tot atâtea prilejuri de bucurie. E bine să ne colorăm intens
existenţa care de multe ori poate fi mult prea ternă, prea monotonă sau pur şi
simplu în gri. Nu este rău să importăm şi să împământenim sărbători ale altor
popoare, ba chiar poate fi o notă de exotism, trecând mai uşor peste zonele
monotone ale vieţii.
Dar, este păcat să nu ne cunoaştem
tradiţiile noastre, cele care ne definesc spiritual, serbările bunilor şi
străbunilor noştri, care nu pot fi depăşite nici de mersul timpurilor, nici de
evoluţia tehnicii secolului XXI, din simplul motiv că ele au izvorât din
strânsa legătura a omului cu natura, care îşi va păstra întotdeauna ritmul său
neschimbat.
Este păcat că a intrat de mult în
uitare Dragobete zis şi Dragomir Iova, Iovan Dragobete,
Cap de
Primăvară — tânărul zeu al dragostei din
panteonul mitologiei milenare româneşti, un corespondent similar
divinităţilor antice ale dragostei şi naturii, precum Adonis, Eros, Telepinus,
Osiris, Cupidon, Kupalo etc. (prof. univ. dr. Ivan Evseev, Dicţionar de magie;
demonologie mitologie românească).
Prin creştinizarea
Daciei, zeul păgân Dragobete a devenit reprezentant al dragostei pure,
sufleteşti, pierzându-şi atributele sălbatice, primitive, sărbătorit odată cu
venirea primăverii, când natura se trezeşte la viaţă.
Etimologii consideră cuvântul Dragobete originar din slava veche: dragubiti — „a fi drag”.
Vă dorim să împărtăşiţi
dragostea adevărată pe tot parcursul anului,
iar sărbătoarea Dragobete
să vă motiveze să iubiţi şi să zâmbiţi mai mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu