luni, 28 martie 2016

Mario Vargas Llosa – unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din Peru

80 de ani de la naştere
(28 martie 1936)

„Un scriitor nu-şi alege temele, temele îl aleg pe el”
(Mario Vargas Llosa)

            Mario Vargas Llosa este de asemenea unul din cei mai importanţi romancieri și eseiști născuți în America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului”. Vă propunem o revistă bibliografică din colecţiile bibliotecii „Onisifor Ghibu”.
Revistă bibliografică
·        Vargas Llosa, Mario. Băieţii şi alte povestiri / Mario Vargas Llosa ; trad din lb. span. Dragoş Cojocaru. – Bucureşti : Humanitas, 2013. – 169 p.

            „Şefii (primul dintre cele doua volume cuprinse în Băieţii şi alte povestiri), este prima mea carte şi în ea apar câteva din multele povestiri scrise când eram adolescent şi student. Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, şi, cum îmi doream să public, am participat, fără prea mari speranţe, însă am fost premiat. Zece ani mai târziu am scris Băieţii. Subiectul îmi dădea târcoale de când citisem, într-un ziar, că un câine a emasculat un nou-născut, într-un sătuc din Anzi. Îmi doream să scriu despre această rană stranie care, spre deosebire de altele, nu se închide, ci, odată cu trecerea timpului, se deschide din ce în ce mai mult.” (Mario Vargas Llosa)

·        Vargas Llosa, Mario. Casa verde / Mario Vargas Llosa ; trad din lb. span.Irina Ionescu. – Bucureşti : Univers, 1970. – 408 p.
            Un roman care demonstrează influenţa puternică a lecturilor din William Faulkner în care vede un suflet geamăn. Acțiunea principală urmărește destinul unei fete, Bonifacia, care este cât pe aci să se căsătorească la biserică dar care se metamorfozează în La Selvatica, cea mai cunoscută prostituată din „Casa verde”. Romanul i-a confirmat poziția de mare scriitor în America Latină și i-a adus Premiul Rómulo Gallegos la prima sa ediție.

·        Vargas Llosa, Mario. Conversaţie la catedrala : Roman / Mario Vargas Llosa ; trad din lb. span. Mihai Cantuniari. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2005. – 700 p.
            M. Vargas Llosa unul dintre cei mai mari intelectuali contemporani, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2010 şi un mare maestru al cuvîntului, dezvăluie prin acest roman cangrena prin care trece poporul şi construcţia de stat sub conducerea abuzivă a unui dictator şi a regimului său format din oameni servili şi cu o aviditate patologică de putere. Folosind lecţiile învăţate de la Faulkner şi Joyce, scriitorul pune un accent deosebit şi pe formă, nu doar pe conţinut, încerînd prin tehnicile narative folosite să amplifice atmosfera şi efectul cărţii asupra cititorului. 
·        Vargas Llosa, Mario. Istoria lui Mayta : roman ; Domnişoara din Tacna : piesă de teatru / Mario Vargas Llosa ; trad din lb. span. Mihai Cantuniari. – Bucureşti : Cartea Românească, 1991. – 330 p.
    
  Romanul Istoria lui Mayta, se prezintă ca o anchetă menită să aducă în fața cititorului personalitatea troțkistului peruvian Alejandro Mayta, care a inițiat în 1958 o rebeliune pentru care a fost deținut în varii ocazii, sfârșindu-și viața în uitare și anonimat. Firul narativ se înfiripă odată cu interviurile luate de narator diferitor personaje, inclusiv fosta soție a revoluționarului, înstrăinată de el datorită escapadelor lui homosexuale. Ca de obicei, romanul lui Llosa se distanțează de realitatea strictă, păstrându-i însă datele esențiale, în contextul omniprezenței violențe în istoria Perului.

·        Vargas Llosa, Mario. Mătuşa Julia şi condeierul / Mario Vargas Llosa ; trad din lb. span. Coman Lupu. – Bucureşti : Humanitas, 2011. – 367 p.

            În Matuşa Julia şi condeierul Vargas Llosa îmbină doua fire narative principale – acela al poveştii de dragoste dintre Mario şi mătuşa sa Julia şi creaţiile popularului scenarist de teatru radiofonic, bolivianul Pedro Camacho. Avem de fapt o serie de povestiri cuprinse în cadrul poveştii de dragoste dintre cei doi. Povestioarele cu tenta telenovelistică, extrem de distractive, prin detaliile aduse, comparaţiile neaşteptate, prin pitoreasca încrâncenare a lui Pedro Camacho împotriva argentinienilor, te cuceresc inevitabil. Toate povestirile au finalul deschis, clarificat însă ulterior prin câteva cuvinte.

·        Vargas Llosa, Mario. Rătăcirile fetei nesăbuite / Mario Vargas Llosa ; trad din lb. span. Luminiţa Voina-Răuţ. – Bucureşti : Humanitas, 2011. – 339 p.
      Istoria începe în vara anului 1950, în faimosul cartier Miraflores din Lima, unde viața se trăiește în ritm de mambo, iar o nouă iubire pândește mereu după colțul străzilor boeme. Eroul poveștii, Ricardo Somocurcio, se îndrăgostește de Lily, o domnișoară chiliană care-i va marca destinul în cel mai splendid și dureros mod cu putință. O pierde și o regăsește de mai multe ori, sub diferite nume și apariții, de-a lungul celor 40 de ani de căutări înfrigurate.

·        Vargas Llosa, Mario. Războiul sfârşitului lumii / Mario Vargas Llosa ; trad din lb. span. Mihai Cantuniari. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2005. – 700 p.
Roman pe care Roberto Bolaño îl considera capodopera lui Mario Vargas Llosa şi pe care Harold Bloom l-a inclus printre cărţile canonului occidental, are la bază un eveniment real din istoria Braziliei: sfârşitul secolului al XIX-lea aduce la Canudos, ţinut sărac din nord-estul ţării, sângeroasa revoltă a unei secte milenariste conduse de Antonio Sfătuitorul – conflict civil dramatic în care au pierit aproape 20000 de oameni. Însă pe firul naraţiunii graniţa dintre istorie şi mit se topeşte şi, până la urmă, dispare cu totul: pentru rebelii de la Canudos republica se preschimbă-n Antihrist, războiul pe care-l poartă capătă proporţii apocaliptice, iar de la Sfătuitor, căpetenia lor, aşteaptă cu disperare, ca de la un nou Mesia, mântuirea.



vineri, 25 martie 2016

Opera lui Mircea Ivănescu (auto)definită ca tratatul despre absenţă...


                                                                                                               Expoziţie virtuală

MIRCEA IVĂNESCU este unul dintre cei mai importanţi poeţi şi traducători din literatura română. A fost o figură discretă a vieţii literare, neafiliindu-se nici unei grupări sau direcţii. Cu toate acestea, creaţia sa a influenţat decisiv generaţiile care se revendică de la poetici postmoderniste şi textualiste. A absolvit Facultatea de Filologie la Bucureşti; a lucrat ca redactor la Agerpres şi la revista Lumea, apoi la Editura pentru Literatură Universală şi la Editura Univers. A debutat în volum în 1968; şi-a publicat versurile, de o remarcabilă unitate valorică şi stilistică, sub titluri voit banale (Versuri, Poeme, Alte poeme, Poesii nouă etc.). Traducerile sale din literatura universală (Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch, poezie engleză şi americană etc.) au primit, ca şi opera sa poetică, numeroase premii. Din anul 1980 s-a stabilit la Sibiu, unde a continuat să scrie poezie şi eseu şi să traducă. S-a stins din viaţă în iulie 2011.

Ivănescu, Mircea. Versuri / Mircea Ivănescu. – București : Editura pentru literă, 1968. – 109 p.
În volumul de debut, M. Ivănescu reflecta într-un poem asupra naturii înseşi a poeziei: „nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit/ un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc/ cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat/ aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –/ (…)/ …poezia nu trebuie să fie reprezentare,/ serie de imagini – aşa scrie. poezia/ trebuie să fie vorbire interioară. adică/ tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi/ respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc/ despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi/ de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,/ ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –/ şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?” (poezia e altceva?).
 

Ivănescu, Mircea. Poesii / Mircea Ivănescu. – București : Editura Cartea Românească, 1970. – 138 p.
 În acest volum întâlnim un poem în care apare personajul Mopete, întors acasă „să-şi vadă pisica”, un poem minunat, elegant ca un dans în doi, despre „timpul pierdut”, despre vid, anxietate şi spleen.



Ivănescu, Mircea. Alte poeme nouă / Mircea Ivănescu. – București : Editura Cartea Românească, 1986. – 258 p.
În acest volum de poeme, Mircea Ivănescu pare să încerce o adevărată voluptate ori de câte ori mimează mici naraţiuni, secvenţe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o povestire, construind microuniversuri în care suverane rămân ludicul şi simularea. Foarte multe "poeme" - chiar şi acelea, de felul povești scurte, care trădează orientarea conştientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendenţă - par a fi structurate conform unui principiu teatral.

Ivănescu, Mircea. Versuri vechi, nouă / Mircea Ivănescu. – București :  Editura Eminescu, 1988. – 95 p.
“dă-mi mâna, scumpă doamnă, și haide la castel cu mine” Să exerciți o acțiune – dacă n-am ști că nouă/ nu ne este la îndemână deloc să exercităm/ fie ce-o fi – și cu atât mai puțin o acțiune, căreia să-i căutăm/ obiectul – “și obiectul să fie doamna” – sânt două// condiții deci, în primul rând, să luăm/ de mâna o ființă, ca în acea mereu nouă/ scenă în care îi spune – haide să mergem, prin rouă,/ prin iarbă, către castel, și dă-mi// mâna, dă-mi mâna. și în al doilea rând,/ să fie fraze ambigui, în care semnele să se suprapună/ și să facă o indiscernabilă rună.// și cine se va mai apleca să o citească, spunând/ cu glas încet sunetele care o alcătuiesc, să aibe/ deodată în fața ochilor mâinile ei, întinzându-se albe. 

Ivănescu, Mircea. Poeme alese : 1966-1989 / Mircea Ivănescu. – Brașov : Editura Aula, 2003. – 272 p.
Poetul  și-a surprins inițial contemporanii prin formula lui prozastică de lirism, de o ”monotonie vicleană”, cum spune acum, analitică și introspectivă, ca un roman psihologic. Într-un moment în care poeții preferau lirismul cel mai lipsit de anecdotă, Mircea Ivănescu a ales calea reprezentării dramelor lui intime sub forma unor scurte scene sau narațiuni, fals epice, impregnate însă de o puternică atmosferă particulară…                            
  Nicolae Manolescu


Ivănescu, Mircea. Poesii alese / Mircea Ivănescu. – Chișinău : Editura Știința, 2009. – 127 p.
Nimeni, de la Eminescu încoace n-a prins cu atâta precizie, într-un singur clișeu, vremea ca durată și ” clipa cea repede”; or, filmul poemelor sale, fără început și sfârșit , se desfășoară într-o atemporalitate marcată de vremelnicie, într-un (stop-)cadru ce aduce mai degrabă a chenar ”manuscript iluminat”.
Em. Galaicu-Păun

Lucrări traduse de Mircea Ivănescu


Cistelecan, Alexandru. Mircea Ivănescu / Alexandru Cistelecan. – Brașov : Editura Aula, 2003. – 91p.
Monografie, antologie comentată, receptare critică. Mircea Ivănescu este unul dintre cei mai importanți poeți contemporani, creator al unui univers în care întâmplările cotidiene, lecturile și personajele din cărți, amintirile și fantasmele se suprapun, coexistă.



Capote, Truman. Alte glasuri, alte încăperi / Truman Capote; tradus de : Mircea Ivănescu. – Iași : Polirom, 2006. – 263 p.
Pe Capote îl fascinează decadența și este obsedat de puterea răului  sau poate doar de slăbiciunea omenească… Pentru el, realitatea nu este ceva material și specific – e emoțională, poetică, simbolică, plină de șoapte tainice traduse în mistere verbale.
The New York Times


Volkoff, Vladimir. Struțocămilă / Vladimir Volkoff; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura Anastasia, 1993. – 260 p.
Struțocămila este, un roman de spionaj dar mai ales este un roman spiritualist. Scris într-un stil clar și dur totodată, el descrie o poveste care putea foarte bine să fi fost adevărată.




Joyce, James. Ulise / James Joyce; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura Univers, 1996. – 703 p.
Consider că Ulise ne oferă cea mai importantă imagine creată de un scriitor cu privire la epoca actuală, este o carte căreia îi suntem cu toții intelectualicește îndatorați și de sub a cărei influență nimeni dintre noi nu va putea să se distragă.



Beagle, Peter. Ultima licornă / Peter Beagle; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura Univers, 1977. – 213 p.
Scriitorul american Peter Beagle ne întroduce odată cu prima pagină a romanului  într-o lume de feerie, în care fantezia , miraculosul și umorul se împletesc într-o realizare plină de grație.




Faulkner, William. Pogoară-te, Moise / William Faulkner; tradus de : Mircea Ivănescu. – Iași : Editura Polirom, 2003. – 447 p.
Pogoară-te, Moise reprezintă o culme și în ceea ce privește tema, fiind cartea în care Faulkner a ajuns în cele din urmă la unirea , dacă nu chiar la fuziunea deplină a unui număr de idei care l-au obsedat multă vreme.
Michael Millgate



Faulkner, William. Sartoris / William Faulkner; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura Univers, 1980. – 365 p.
Începând cu Sartoris am descoperit că micul meu ținut natal, de mărimea unui timbru poștal, merită să fie explorat prin scris, și că nu-mi va ajunge viața să-i dau de capăt…
William Faulkner



Faulkner, William. Absalom, Absalom! / William Faulkner; tradus de : Mircea Ivănescu. – Iași : Editura Polirom, 2004. – 509 p.
Ca și în alte romane ale lui Faulkner, și în Absalom, Absalom! violența vorbește înfricoșător dintr-un trecut nedifinit, asemenea fantomei tatălui lui Hamlet.
 Cameron Shipp



Faulkner, William. Steaguri în țărână  / William Faulkner; tradus de : Mircea Ivănescu. – București : Editura RAO International Publishing Company, 2006. – 476 p.
O carte, de o superbă intensitate, abundență verbală și profundă emoție, care explorează teme majore precum cavalerismul, diferențele rasiale, moartea și supraviețuirea.                                                                         
Business Week




Rougemont, Denis. Partea diavolului / Denis de Rougemont; tradus de Mircea Ivănescu. – București : Editura Anastasia, 1994. –209 p.







Arendt, Hannah. Originile totalitarismului / Hannah Arendt; tradus de Mircea Ivănescu. – București : Editura Humanitas, 1994. – 671 p.
O monografie monumentală, în care analiza mecanismelor ce au făcut posibilă instaurarea unor regimuri totalitare, naziste sau comuniste, e completată de evidențierea structurilor care le asigură menținerea, precum și a consecințelor antiumane pe care le atrag.




















Colocviul internaţional: Eugen Coşeriu – pe înţelesul tuturor

                                    

Evenimentul din data de 24 martie ne-a îmbogăţit cunoştinţele despre lingvistica integrală coşeriană . Au fost prezenţi la discuţie: studenţi, masteranzi, doctoranzi, personalităţi cunoscute care activează în cadrul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Ca oaspeţi de onoare au fost profesoarele, doamna Eugenia Bojoga şi Oana Boc de la Facultatea de Litere a Universităţii „Babes-Bolyai” din Cluj, România. Ne-au vorbit despre limba română care ne structurează, ne organizează lumea, limba care ne creează o viziune despre lume.









Limba română este partea de cer, este limba maternă cu care ne simţim ca în braţele mamei.









Doctrina lui Coşeriu se prezintă ca având o remarcabilă coerenţă încă de la începuturi. Pentru studierea corectă a limbajului, lingvistica lui Coşeriu este ceea ce este Logica lui Aristotel pentru gândire, aşadar un instrument indispensabil, un suport epistemologic obligatoriu pentru orice cercetare de limbă. Eugen Coşeriu a reprezentat limbajul în totalitatea aspectelor sale. Rămâne a fi cel mai mare lingvist din lume.









joi, 24 martie 2016

Modalităţi de combatere a traficului de fiinţe umane

       La data de 24 martie 2016, Biblioteca „Onisifor Ghibu” în parteneriat cu Academia „Ştefan cel Mare” și LT „Minerva” a organizat o lecţie publică în cadrul căreia au fost abordate Modalităţile de combatere a traficului de fiinţe umane. Invitatul de onoare, Vitalie Ionaşcu lector la academia „Ştefan cel Mare” a venit cu o prezentare slideshow la această temă. Elevii au fost foarte receptivi,  subiectul lecției i-a motivat să se încadreze activ în discuţii. Liceenii i-au adresat invitatului Vitalie Ionașcu mai multe întrebări, la care au primit răspunsuri cu adevărat utile. Și pentru o asimilare mai bună a informației, profesorul Vitalie Ionașcu a împărţit publicului prezent cărţi şi pliante care reprezintă un suport științific al temei abordate.
Concluzionăm: Cauzele fundamentale ale traficului de persoane și ale exploatării sexuale sunt: sărăcia, lipsa de educație, șomajul, inegalitatea dintre sexe, corupția și discriminarea grupurilor etnice.
Iar pentru a nu deveni o victimă a traficului de persoane trebuie să urmăm câțiva pași:
1. Deschide ochii!!!  
Ţi sa făcut o propunere?
Nu fi naiv, verifică în detaliu orice ofertă primită.
             2. Fii  vigilent!!!.
            Lasă cât mai multe informaţii familiei!

            3. Fii prudent!!!.
            Ţi s-a oferit sprijin la plecare?
             Nu da nimănui actele de identitate!
                                               4. Fii curajos!!!.
  Eşti deja în pericol ? 
  Cere ajutorul oricărei persoane cu care intri în contact!

5. Fii atent!!!.
Cum îţi dai seama că o persoană este victimă a traficului de fiinţe umane?
                                               Nu ignora problemele persoanelor din jur!
                                                       
       6. Nu ezita!!!.
  Adresează-te poliției, misiunilor diplomatice ale Moldovei
 în străinătate sau organizaţiilor neguvernamentale.

VIAŢA ARE PREŢ!


Ion Melniciuc - un împătimit al limbii române (75 de ani de la naștere)

Biografică
Profesorului Ion Melniciuc
Acolo-n Cotelea străbună
Din județul istoric Hotin,
Unde îngeri în noapte s-adună
Și izvoarele murmură lin,
Acolo unde hangul se joacă
Din moși-strămoși, de demult,
În casa lui Roman, pe-o vatră,
Apare-n lumină, pe aripi de cânt,
Puiul de om cu privirea mirată
Și glăscioru-i curat de argint.
Când haiduc se făcu băiatul,
Crucea în spate și-a aburcat
Și-a pornit spre Chișinău după carte,
Și viața – cărții și-a consacrat.
A învățat limba românească
Și istoria neamului său,
Căci ocupanții i-au zis
                            moldovenească
Iar pe noi ne-au numit moldoveni,
Alma Mater, prin sacra-i lumină,
Ne-a învățat pe vecie să știm:
Limba noastră e limba română
Și toți moldovenii-s români.
***
Pe Ion al lui Roman și-al Anei
Coteala-l primește ca pe fecior
Și se mândrește că-l are
Pe acest dinstins profesor.
                                     (Ion Bajureanu)

Născut la 24 martie 1941, Ion Melniciuc este doctor în filologie, conferenţiar universitar, deţinător al „Ordinului Republicii”.
Ion Melniciuc este cărturar al timpului și cavaler al literelor, care, aidoma unui veritabil apostol al cuvântului, a insuflat această patimă generațiilor de slujitori ai graiului și suflului matern. Frumoasa și înțeleapta-i vorbă – „de mine s-a legat cuvântul, ca de o vioară cântul” – îl caracterizează plenar. Pentru Domnia Sa cuvântul este solul gândului.
Are vorba molipsitoare – nu poți să nu-l asculți. Cine i-a zis „poetul orelor de curs” nu a greșit. E profesorul ascultat și auzit!
Ion Melniciuc nu face cultivarea limbii numai la masa de scris, ci pretutindeni unde i-o cere situația: în stradă, în transportul public, în ședințe, la mese rotunde, la festivități, la ceremonii…
În persoana dlui Ion Melniciuc avem un aprig străjer al Sfintei Sfintelor noastre – al Limbii Române.

La multi ani, domnule profesor Ion Melniciuc!

marți, 22 martie 2016

Un dialog despre unire

Invitaţii de onoare au fost Mihai Pătraş, profesor  de  economie, Mihai Paladi, Gîrlea Eugen , doctor în ştiinţe  economice la ASEM.
Moderatorul activităţii, Constantin Lazăr a avut un dialog constructiv cu Mihai Paladi cu referire la posibilitatea de unire a Republicii Moldova cu România, printr-o fază de federalizare. Membrii clubului consideră că este o victorie faptul că despre unire s-a ajuns să se vorbească la nivel de autorităţi. ,,Dacă înainte, despre unire se vorbea mai pe alocuri, mai pe ascuns, cu timpul, graţie eforturilor noastre, după 2012, am reuşit să readucem pe agenda publică subiectul unirii, am reuşit să facem autorităţile de la Chişinău să vorbească despre această opţiune pentru dezvoltarea Republicii Moldova” a menţionat Mihai Pătraş.

Participanţii au avut un dialog proiectat pe diverse  afinităţi culturale, religioase, ştiinţifice, artistice, etc. ale celor două ţări dezmembrate.


,,Unirea este singura temelie statornică a edificiului viitorului nostru; fară dânsa, ce se va clădi va vi clădit pe nisip.
                          Dimitrie C. Brătianu




,,Unirea e singura stare politică  ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării  organizarea ce o aşteaptă de atât timp de mult timp.
                     Alexandru Ioan Cuza