vineri, 27 martie 2015

Elena Curicheru-Vatamanu în ospeţie la Biblioteca "Onisifor Ghibu"

O deosebită întâlnire a avut loc la Biblioteca "Onisifor Ghibu" pe data de 27 martie 2015. Fiica scriitorului şi învăţătorului Mihail Curicheru, soţia scriitorului Ion Vatamanu - Elena Curicheru-Vatamanu a venit să-şi împărtăşească bucuria - numele tatălui său, a scriitorului Mihail Curicheru a ieşit din anonimat

Elena Curicheru-Vatamanu s-a arătat încântată de faptul că volumul Petale de mac de Mihail Curicheru participă anul acesta la programul "Chişinăul citeşte o carte". Program care promovează şi încurajează lectura ca mijloc de dezvoltare culturală şi creativă, valorifică experienţa de lectură a comunităţii chişinăuiene, orientează cititorul spre valorile literare şi artistice autohtone. Odată cu publicarea acestui volum, Elena Curicheru-Vatamanu, cea care a îngrijit ediţia, şi-a propus să-l scoată din uitare pe scriitorul şi omul de cultură – Mihail Curicheru, care a fost arestat şi deportat în Siberia în timpul ocupaţiei bolşevice.

Nuvela Petale de mac din acest cuprins reconstituie un fragment al literaturii noastre din perioada interbelică. Lucrarea prezintă un moment de dramatism tulburător din viaţa unui cuplu: el, Nicolai Negru, suferind de ftizie, şi ea, Lida, aparent curtată, în lipsa soţului, de colegul acestuia, Alexiu. Naraţiunea este vie şi tensionată, iar stilul simplu confirmă calităţile unui rar har artistic, cu care a fost dotat scriitorul.

Elena Curicheru-Vatamanu a îndemnat profesorii, elevii, bibliotecarii, dar şi pe toţi chişinăuienii să citească cartea Petale de mac de Mihail Curicheru şi sa participe activ la întâlnirile şi discuţiile care vor avea loc în cadrul programuluii "Chişinăul citeşte o carte".

Dor major de Ion Vatamanu

Într-o zi destul de semnificativă pentru neamul românesc – 27 martie – la Biblioteca „Onisifor Ghibu” a venit un public cititor select, axat pe un deosebit eveniment – Medalionul literar „Ion Vatamanu – poet şi cetăţean”.

Orice program se învecheşte prin însuşi faptul de a fi aservit orbeşte unui moment, precum şi de a conţine o doză de naivitate afişată, dublată de pretenţiozitatea oarecum barocă, ce se opune unei imagini unice despre misiunea şi fiinţa Poeziei. Dincolo, însă, de momentele ostentativ-programatice, care ne scandalizează sau numai ne irită pe-o clipă, Poezia îşi urmează în tăcere desăvârşita lucrarea ei, pecetluită de taină şi sacră menire.

Aceste adevăruri au fost confirmate de cei prezenţi la evenimentul – Ion Vatamanu – poet şi cetăţean. În debutul medalionului literar, directorul Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, criticul şi istoricul literar Vitalie Răileanu a menţionat marele talent şi deosebita vocaţie a scriitorului Ion Vatamanu, axată în timp pe original şi hiperoriginal, plasarea glisând şi spre o credinţă adâncă, purtată cuvântului înfiinţător de armonie, căruia i se potriveşte cel mai bine liniştea, acordul ce se stabileşte între negrul pământ al nostru şi alba lui linişte, care conturează intrarea Poetului Ion Vatamanu pe parcursul făgaşului firesc al liniştei cuvintelor, slugirii credincioase a lor şi al punerii Poeziei în slujba cunoaşterii adevărului.

Veronica Postolachi, amfitrioana acestui Medalion literar, a venit cu bunii şi foarte talentaţii săi învăţăcei de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade”, care au prezentat un spectacol literar-artistic înfruptat din Opera literară a poetului Ion Vatamanu.

Criticul şi istoricul literar Ion Ciocanu, un bun prieten al poetului bucovinean, le-a vorbit tuturor despre un alt Vatamanu, împrumutat din amintirile sale, afirmînd, că - Ion Vatamanu a fost şi rămâne Omul omeniei, deoarece, precum spune poetul: „Căci eu deacolo din vecie,/ Mai am a spune şi a scrie”.

Impresionantă a fost şi alocuţiunea criticului, istoricului literar şi poetului Tudor Palladi care şi-a amintit şi el de câteva momente memorabile din viaţa lui Ion Vatamanu, spunând că în prezent munceşte, topind lumânări, asupra unui imens studiu despre poezia basarabeană, unde capitolul referitor la opera poetului nostru, este dominant.

Fulminantă a fost conferenţierea d-nei Maria Pilchin care s-a confesat, că în prezent este antrenată într-un proiect al Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe din Moldova, angajându-se să vorbească despre traducerile cele mai semnificative. Ion Vatamanu, în opinia vorbitoarei, a fost şi rămâne un excelent traducător în limba română a multor opere literare.

Pe finalul evenimentului a vorbit dna Elena Vatamanu Curicheru, soţia poetului Ion Vatamanu şi fiica scriitorului din perioada interbelică Mihail Curicheru, accentuind semnificaţia cultural-educaţională a evenimentului.

Numerosul public (Nouăzeci şi patru de cititori fideli!) a rămas impresionat de confesiunile d-nei Elena, de frumoasele amintiri ce o leagă de poetul Ion Vatamanu, evocându-le tuturor, că scriitorul şi azi ar aşterne poeme, astfel cum a scris şi până la 1992, conturând spaţiul trăirilor interioare asupra cuceririi unor noi zone de necunoscut din acest spaţiu continuu al trăirilor interioare.

Precum s-a constatat – lucrurile, oamenii, toate fiinţele intră în Universul poetic al lui Ion Vatamanu cu monologurile, discursurile, cu întreaga sa Operă literară.

Surpriza acestui Medalion literar a ţinut şi de filmul documentar – Dor de Ion Vatamanu, în regia Lionelei Vatamanu – Mărgineanu, om de artă, fiica poetului, iar poemul A fi cinstit, în lectura criticului şi istoricului literar Vitalie Răileanu a fost un deosebit îndemn de a descoperi marea vocaţie, a impulsului poetic original vatamanian, unde resursele lirismului îşi conservă forţa latentă a creaţiei poetului bucovinean.

Noi trebuie să citim şi să recitim Opera lui Ion Vatamanu acu, de la sfârşit spre început.

Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească

Ziua Mondială a Teatrului

Ziua Mondială a Teatrului a fost creată de Institutul Internaţional de Teatru în cadrul Congresului Mondial din 1961, la Viena şi a fost sărbătorită prima oară în 1962, la 27 martie, ziua în care se deschidea stagiunea Teatrului Naţiunilor, la Paris. De atunci, în fiecare an, la aceeaşi dată, comunitatea teatrală internaţională, artişti şi public deopotrivă, precum şi centrele naţionale din cele o sută de ţări membre ale Institutului Internaţional de Teatru, celebrează Ziua Mondială a Teatrului, ca un moment de afirmare a forţei de comunicare a artei scenice, ca mod de expresie a umanităţii, dincolo de toate frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice.

Teatrul este o sursă de divertisment şi inspiraţie care are puterea de a uni diversele culturi şi popoare din întreaga lume. Dar el este mai mult decât atât, pentru că poate educa şi informa.

Cele mai impresionante

teatre de operă din lume

10. Lincoln Center for the Performing Arts

· Locaţie: New York, Statele Unite ale Americii

· Anul inaugurării: 1962

Cămin al Operei Metropolitane, al Filarmonicii New York şi al Baletului Oraşului New York, Centrul Lincoln este un complex de clădiri ce se întinde pe o suprafaţă de 6,6 hectare, amplasat în faimosul cartier Manhattan. De asemenea, Centrul găzduieşte şi o librărie şi două teatre, promovând nu numai arta clasică, dar şi inovaţia. Spectacolele de operă de la „the Met” sunt un etalon în întreaga lume, fiind constant filmate şi prezentate live în săli de pe alte continente.

9. Vienna Staatsoper

· Locaţie: Viena, Austria

Anul inaugurării: 1869

Amplasată în centrul capitalei austriece, Opera de Stat din Viena are o istorie de aproape 150 ani, având o reputaţie renumită în domeniul muzical mondial. Deşi mare parte din clădire a fost distrusă în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, în bombardamentul din martie 1945, anumite segmente au supravieţuit, în special secţiunea frontală (foaierul, frescele semnate de Moritz von Schwind sau scările principal

8. Opéra Royal de Versailles

Locaţie: Versailles, Franţa

Anul inaugurării: 1770

Interiorul Operei Regale din cadrul opulentului Palat Versailles este o creaţie ingenioasă – deşi clădirea este construită în totalitate din lemn, este pictată astfel încât să pară din marmură, tehnică denumită „faux marble”. Concepută de faimosul arhitect Ange-Jacques Gabriel şi decorată la interior de sculptorul Augustin Pajou, clădirea Operei a fost ridicată şi inaugurată pentru a sărbători mariajul viitorului rege Ludovic al XVI-lea cu prinţesa Maria Antoaneta.

7. Opéra de Paris

Locaţie: Paris, Franţa
Anul inaugurării: 1875

Unul dintre cele mai faimoase teatre de operă din lume, Palatul Garnier este un simbol al Parisului, alături de Catedrala Notre Dame sau Louvre. Palais Garnier a fost construit pentru a găzdui Opera din Paris, iar lucrările de construcţie au durat aproape 15 ani. Deşi numele iniţial a fost Salles des Cappucines, opulenta clădire a fost redenumită după arhitectul său, Charles Garnier.Faţada principală a clădirii este cu adevărat impresionantă, chiar şi pentru Paris, un oraş plin de minuni arhitecturale.

6. Sydney Opera House

Locaţie: Sydney, Australia

Anul inaugurării: 1973

Spectaculoasa clădire contemporană ce găzduieşte Opera din Sydney este considerată a fi una dintre construcţiile remarcabile ale secolului XX, fiind printre cele mai aglomerate centre de interpretare din lume. Concepută de arhitectul danez Jørn Utzon, construcţia uimeşte în special prin acoperişul în formă de scoici suprapuse, dar şi prin alte provocări arhitecturale. Investiţia finală a depăşit 100 milioane dolari, deşi bugetul iniţial era estimat la 7 milioane dolari.

5. Bolshoi Teatr

Locaţie: Moscova, Rusia
Anul inaugurării: 1825

Conceput de arhitectul rus Joseph Bové, Teatrul Bolshoi din Moscova a reuşit să supravieţuiască incendiilor, războiului şi revoluţiei, fiind unul dintre simbolurile Rusiei – faimoasa faţadă în stil neoclasic apare chiar pe bacnota rusească de 100 ruble. Baletul Bolshoi este printre cele mai vechi şi renumite companii din lume, fiind de departe şi cel mai mare (cu peste 200 dansatori). Bolshoi a fost închis din anul 2005 pentru lucrări masive de renovare şi a fost redeschis în toamna lui 2011.

4. The Royal Opera House

· Locaţie: Londra, Anglia

Anul inaugurării: 1732

Amplasat în centrul capitalei britanice, în Covent Garden, Teatrul de Operă Regală este a treia clădire ridicată în acest loc, deoarece cele anterioare au pierit în incendiile din 1808 şi 1857. În timpul Primului Război Mondial, clădirea a servit drept depozit de mobilă, iar în timpul Celui De-al Doilea, a fost sală de dans. Lucrări masive de consolidare şi reamenajare au fost executate în 1990, însă au fost păstrate anumite elemente ce au supravieţuit ultimului incendiu, precum faţada, foaierul sau auditoriumul.

3. Teatro Colón

Locaţie: Buenos Aires, Argentina
Anul inaugurării: 1908

Actualul Teatru Colón a fost construit pentru a-l înlocui pe cel original, inugurat în 1857. După o inaugurare spectaculoasă la începutul secolului XX, Opera din Buenos Aires a avut o lungă perioadă de succes, urmată de un declin notabil. Între 2005 şi 2010, clădirea a suferit importante lucrări de renovare, iar în prezent este considerată a fi între primele cinci săli de concerte din lume, din punct de vedere acustic.

2. Teatro di San Carlo

Locaţie: Napoli, Italia

Anul inaugurării: 1737

Inaugurat în urmă cu aproape 280 ani, magnificul teatru de operă a fost construit la ordinul Regelui Carlo al VII-lea şi a fost conceput de arhitectul militar Giovanni Antonio Medrano, cu ajutorul directorului fostului teatru din Napoli, Angelor Carasale. Costurile totale au fost de 75.000 ducaţi, iar construcţia a fost îndelung admirată pentru arhitectura şi decoraţiile din aur. În prezent, este cel mai vechi teatru de operă activ din lume, iar până la inaugurarea La Scala, era cel mai prestigios din Italia.

1. Teatro alla Scala

Locaţie: Milano, Italia

Anul inaugurării: 1778

La Scala este poate cel mai faimos teatru de operă de pe mapamond, locul în care cei mai talentaţi şi importanţi artişti din lume sunt onoraţi să fie invitaţi. Cămin al lui Rossini, Bellini, Donizetti şi Verdi, La Scala şi-a obţinut această denumire deoarece a fost ridicat în locul fostei biserici Santa Maria alla Scala, care a fost desacralizată şi demolată pentru acest proiect. Costurile de construcţie au fost acoperite prin vânzarea lojelor private, iar La Scala a devenit încă de la inaugurare locul de întâlnire al nobilimii milaneze. În urmă cu zece ani, clădirea a suferit lucrări de renovare, a căror valoare s-a ridicat la 61 milioane euro.

Mateiu Ion Caragiale - un autor pasionat de aristocraţie (130 de ani de la naştere)

"Un curent de lirism trece prin temeliile întregii sale opere. Chiar în versurile tinereţii sale, cuprinzând evocarea unor figuri din trecut, simţim uneori că poetul se reprezintă pe sine. Cât despre celelalte producţii pe care ni le-a lăsat, nuvela Remember şi scurtul roman Craii de Curtea-Veche, ele sunt povestiri debitate la persoana întâi, în care mai toţi eroii izolează şi dezvoltă câte una din însuţirile felului de a fi al povestitorului, prezent şi prin atmosfera care învăluie întregul. "

Tudor Vianu

Mateiu Ion Caragiale(1885-1936) prozator, poet şi istoric, a fost primul fiu al scriitorului Ion Luca Caragiale. Stilul său original a fost asociat cu modernismul şi simbolismul. Cea mai apreciată scriere a sa este povestirea Remember (1921), urmată de romanul Craii de Curtea-Veche (1929), pentru care a primit premiul societăţii scriitorilor români. Urmează Sub pecetea tainei şi Soborul ţaţelor. Postum, apare placheta de versuri Pajere.

Expoziţie virtuală

Din creaţia literară a lui Mateiu I. Caragiale.

Opere / Mateiu I. Caragiale. - Bucureşti : Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1994. - 477 p.

Volumul cuprinde opera sa literară: Pajere, Remember, Craii de Curtea-Veche, Sub pecetea tainei, cea publicistică, geneologistică, memorealistica şi corespondenţa, pentru ca lectorul să dispună, într-un singur corp, de întregul portofoliu al creaţiei scriitorului.

Craii de Curte-Veche / Mateiu I. Caragiale. - Ch.: Cartier, 2006. - 136 p.

Este alcătuit din patru părţi, Întâmpinarea crailor, Cele trei hagialâcuri, Spovedanii şi Asfinţitul crailor. Taina se alcătuieşte în jurul câtorva personaje ciudate, purtând asupra lor un destin blestemat, din obscure cauze atavice. Romanul evocă nostalgic, într-un limbaj arhaizat, mari bogăţii stilistice, o lume fascinantă în care, tot astfel, culmi ale elevaţiei se împletesc strâns cu abjecţii ale celor mai reprobabile moravuri, într-o simbioză de o originalitate neântrecută.

Remember / Mateiu I. Caragiale ; text ingr. de Perpessicius ; postf. de Mircea Vaida-Voevod.- [S. l.], [s. a.] (Tip. Luceafărul). - 74 p.

În nuvela Remember, eroul, se prezintă sub numele de Aubrey de Vere, exhibă toate însemnele unei stirpe străvechi, la finele sale rasiale. Este povestea unui aşa-zis "fapt divers" tragic în realitate, a cărui taină rămâne nedezlegată. Motivul tainei fără de sfârşit domină cu autoritate întreaga operă mateină, pe diverse paliere. Tot aici apare Povestitorul ce va marca toate prozele mateine.

Sub pecetea tainei / Mateiu I. Caragiale. - Cluj : Ed. Echinox, 1994. - 136 p.

Se situează aparent în categoria romanului detectivist, iar în realitate rămâne în zona evocărilor. Un poliţist vârstnic narează cazuri dintr-o lungă carieră, dar nu din unghiul, caracteristic genului, al dezlegării unei enigme, ci, dimpotrivă, al aceleiaşi vocaţii de acoperire a tainei.

Mateiu I. Caragiale în critica literară

Mateiu I. Caragiale: [biogr., ref. critice] // 100 cei mai mari scriitori români / pref. de Eugen Uricaru ; coord. : Mircea Ghuiţulescu. - Bucureşti : Ed. Lider : Ed. Star, [s.a.] - P. 155-157.

În toate operele sale, ce se scriu pe masură ce se narează, M. Caragiale face aluzie, din perspectiva martorului,la ciudate întâmplări trăite, al căror sens i-a rămas lui însuşi necunoscut. el nu mai este scriitor omniscient, ci personajul pierdut printre făpturile sale inventate, despre care nu ştie nimic.

Mateiu I. Caragiale: [biogr., ref. critice] // Scriitori români / coord. : Mircea Zaciu, Nicolae Gheran. – Bucureşti : Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1978. – P. 118-131.

Destinul lui Mateiu I. Caragiale este unic în literatura română. Nu prin notorietate, nu prin dimensiunea operei, nu prin influenţa exercitată asupra contemporanilor, ci prin biografia sa structurată pe o ciudată combinaţie de frustrare familială şi socială, de autoiluzionare şi de impostură. Ele puteau conduce la configurarea unui personaj detestabil, rămas în conştiinţa publică doar ca fiu al lui Ion Luca Caragiale. Or iată că, asociată unui talent literar ieşit din comun, combinaţia aceasta, dificil de acceptat în planul bunului simţ comun, a declanşat procesul de maturizare artistică a unui scriitor care a produs o operă de dimensiuni reduse, dar de o stranie şi nepieritoare frumuseţe.

miercuri, 25 martie 2015

Mark Twain - scriitorul care a înzestrat literatura cu o adevărată monografie a copilăriei

În cadrul pregătirii pentru concursul "La izvoarele înţelepciunii", pe data de 24 martie 2015, la Biblioteca "Onisifor Ghibu" s-a desfăşurat o conferinţă literară cu genericul: Mark Twain - scriitorul care a înzestrat literatura cu o adevărată monografie a copilăriei.

Literatura a devenit pentru mulţi elevi o pasiune, care se manifestă şi prin participarea la concursuri literare. Unul dintre concursurile acestea este "La izvoarele înţelepciunii", competiţie care întruneşte cei mai buni elevi din întreaga republică. Anul acesta îl avem ca protagonist pe scriitorul, satiristul şi umoristul american, autorul popularelor romane - Aventurile lui Tom Sawyer, Prinț și cerșetor, Aventurile lui Huckleberry Finn și Un yankeu la curtea regelui Arthur - Mark TWAIN, ş.a.

Moderatorul conferinţei literare, criticul şi istoricul literar, directorul Bibliotecii "Onisifor Ghibu", Vitalie Răileanu a accentuat importanţa scrierilor lui Mark Twain pentru numeroasele generaţii care l-au citit, îl citesc şi îl vor citi. Deasemenea, dnul Vitalie Răileanu le-a vorbit celor prezenţi despre viaţa, activitatea literară şi concepţiile acestui mare scriitor.

Cea care a venit în faţa profesorilor, elevilor, bibliotecarilor cu un discurs despre valoarea romanelor lui Mark Twain, a fost magistrul în filologie, Maria Pilchin. Distinsa profesoară a vorbit despre pesonajele pe care le-a construit Mark Twain, despre cronotop, despre variata tematică a romanelor - vagabondajul, alcoolismul parental, escrocheria, dorinţele de libertate şi prietenie ale copilăriei. Ba mai mult, dna Pilchin a făcut o analiză detaliată a romanelor - Aventurile lui Huckleberry Finn, Viaţa pe Mississippi, Aventurile lui Tom Sawyer, Un yankeu la curtea regelui Arthur, Prinţ şi cerşetor. Toate aceste lucrări artistice au un happy end, deoarece Mark Twain s-a gândit la faptul că, indiferent de aventurile trăite de personaje, toţi copii îşi doresc ca peripeţiile lor să se termine cu bine.

Margareta Cebotari, bibliotecar principal, a prezentat expoziţia de carte Mark Twain - părintele literaturii americane, realizată cu ocazia a 180 de ani de la naşterea clasicului scriitor. Un interes aparte a trezit publicului cartea Biografia scrisă de însuşi Mark Twain. Autobiografia, jurnalul intim, memoriile şi corespondenţa privată ne ajută să descoperim individualitatea şi universul interior al marelui scriitor american Mark Twain.

Despre atmosfera caldă, despre implicarea şi aportul considerabil al Bibliotecii "Onisifor Ghibu" în activităţile culturale municipale a menţionat dna Liuba Arion, specialist principal la Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport al municipiului Chişinău. Dumneaei a invitat toţi bibliotecarii, dar şi profesorii şcolari să promoveze concursul literar "La izvoarele înţelepciunii", iar pe elevi i-a îndemnat să citească, să participe şi să câştige...nu doar premii, dar şi cunoştinţe.

vineri, 20 martie 2015

Ziua Internațională a Francofoniei - Le francais langue de coeur, des siecles durant

Anual, la 20 martie, 75 de țări membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei celebrează Ziua Internațională a Francofoniei prin diverse manifestări culturale, acest eveniment apărând în anul 1998. În martie, în preajma acestei sărbători, Organizația Internațională a Francofoniei organizează „Săptămâna limbii franceze și a francofoniei”.

Termenul „francofonie” a fost introdus de geograful francez Onesim Reclus (1837-1916) în anul 1880. La început, termenul semnifica totalitatea populaţiei din ţările lumii care utilizează limba franceză în diverse scopuri. În 1960, după ce coloniile au căpătat independenţă, a fost înaintată propunerea de a uni toate aceste ţări în baza similitudinilor culturale şi lingvistice. Astfel, conceptul de francofonie a căpătat statut oficial.

De aceea, pentru a marca Ziua Internațională a Francofoniei am organizat la biblioteca „Onisifor Ghibu” o expoziție de carte pentru a crea o atmosferă care să ne amintească de Franța cu toată cultura sa.

Limba franceză este ca o femeie. Și această femeie este atât de frumoasă, atât de mândră, atât de modestă, atât de îndrăzneață, impresionantă, voluptoasă, castă, familiară, nebună, cumine pe care o iubești din tot sufletul tău și căreia nu ești niciodată tentat să-i fii infidel, așa cum afirma Anatole France.

9 monumente de vizitat in Paris

TURNUL EIFFEL