joi, 28 februarie 2013

Gheorghe Asachi - Promotor insistent al ideologiilor iluminste

Gheorghe Asachi (01 martie 1788 - 12 noiembrie 1869) - om de cultură, poet, prozator şi dramaturg, s-a născut în Herţa, dar şi-a făcut studiile la Lemberg (Lwow), unde şi-ar fi luat doctoratul în filosofie şi dimploma de inginer arhitect, la vârsta de şaptesprezece ani. După o şedere de doi ani la Viena, se stabili timp de patru ani în Italia, unde îşi cultivă în diferite ateliere talentul pentru desen şi unde se încumetă a publica un sonet şi a compune în limbaa şi duhul lui Petrarca. Reîntors la Iaşi în august 1812, începe activitatea sa culturală, care stă la temelia şcolii române din Moldova. La 1 iunie 1829, scoate ziarul Albina românească, care primeşte mai târziu un supliment literar condus de Kogălniceanu.
Asachi e mai însemnat prin activitatea sa culturală, decât prin producerile lui literare. S-a străduit în direcţia teatrului, prelucrând o pastorală, Mirtil şi Hloe, după Gessner şi Florian, şi dând la Iaşi prima reprezentaţie în limba română, cu tinere odrasle boiereşti, în casa hatmanului Costachi Ghica. Tocmai în aprilie 1834, Asachi organizează o altă reprezentaţie, tot cu o trupă ocazională de diletanţi, Serbarea păstorilor moldoveni, un potpuriu de dansuri şi cântece naţionale, cu înfăţişarea gloriei militare a vechilor moldoveni şi nenorocirilor din trecut mai ales cu ,,facerile de bine a noului aşezământ şi mulţumirea locuitorilor către bunul lor ocârmuitor''. Peste câteva luni, la înscăunarea lui Mihail Gr.Sturza, diletanţii reprezintă pe scena teatrului francez de varietăţi, al fraţilor Fouraux, o ,,dramă eroică'' datorită lui asachi: Dragoş, întâiul Domn suveran al Moldovii, care nu s-a păstrat. În 1836, organizează un conservator dramatic, preluând cursul de declamaţie. În timpul celor doi ani de existenţă a conservatorului, se mai reprezintă o altă dramă ,,serie'', Petru Rareş, de Asachi, o comedie prelucrată de acelaşi, Contradanţul sau întunecimea de lună, câte un vodevil şi o dramă de Kotzbue, în prelucrarea sau în traducerea lui Asachi, care mai dă o ,,meditaţie'' dramatică, Privigherea ostaşului moldovean, cu concursul soţiei sale Elena, compozitoare. Asachi îşi continuă activitatea cu vodeviluri prelucrate, cu traduceri de opere, cu farse şi cu drame istorice originale, până în anul morţii. Asachi a jucat un rol cultural considerabil în începuturile teatrale din capitala Moldovei.
Lirica secolului XVIII are un ecou larg în poezia lui Asachi. Regăsim convenţia geografică clasică, didacticismul settecentesc (în manierea Monti), melancolia cimeterială (după Thomas Gray şi Jukovski). Interesante  sunt Baladele şi Legendele în care, bizuindu-se pe tradiţia populară, Asachi s-a străduit să înjghebe o mitologie literară română, într-o viziune mai grandioasă, intenţional, decât aceea a lui Alecsandri, şi în termeni clasici. 
Nuvelele istorice (Ruxanda Doamna, Svidrighello, Dragoş, Bogdan voievod, Petru Rareş, Valea Albă, Mazeppa în Moldova) sunt interesante prin fabulosul medieval cavaleresc, clasic, complicat cu viziuni mitologice şi decoruri din recuzita romantismului. 
Deşi nu are o putere de creaţie, care să ridice poezia lui pe culmile unui suflu de artă, Asachi are totuşi meritul de a fi desţelenit şi brăzdat tipare poetice în literatura pornită din Moldova şi de a fi trezit şi hrănit în conştiinţele contemporane, cultul poeziei şi al frumosului.
Cu această activitate, Gheorghe Asachi rămâne un deschizător de drumuri în cultura şi literatura românească a Moldovei. Valoarea lui ca scriitor şi om de idei practicate în domenii multilaterale se impune prin această calitate. În el, Curentul Latinist a avut un convins reprezentant...
Asachi a fost omul epocii lui, adică omul ieşit din mijlocul necesităţilor vremii; n-a comandat timpului : s-a pus însă în serviciul lui cu o bogăţie remarcabilă de aptitudini. Trăind într-o epocă de nediferenţiere culturală, el a fost din rasa enciclopediştilor. Pe lângă o cultură ştiinţifică a avut şi o educaţie artistică; a mânuit lira, penelul şi echerul; umanităţilor le-a adăugat şi vaste cunoştinţe poliglote; muzicii i-a adăugat ingineria. A deschis, cu siguranţă, drumuri în toate direcţiile; fără a fi fost un revoluţionar sau un temerar, plutind între două lumi, el a tăiat căi noi.
E. Lovinescu 

Zilele Grigore Vieru

Filiala ,,Onisifor Ghibu'' vă invită pe data de 1 martie 2013 la Zilele Grigore Vieru!

,,Seară albastră'' cu Poeţii Desculţi


marți, 26 februarie 2013

Stăpân pe o frumoasă limbă literară românească

Nicolae Rusu - 65 de ani


 "Nicolae Rusu este unul dintre cei mai talentaţi prozatori basarabeni aflaţi în plină ascensiune creatoare...." (Theodor Codreanu)

Expoziţie virtuală 

Rusu, Nicolae. Avem de trăit şi mâine : [povestiri] / Nicolae Rusu. – Ch. : Hyperion, 1992. – 288 p.


Povestirile incluse în culegere prezintă o realitate concretă a timpului nostru, un şir de caractere plăzmuite de societatea contemporană. Eroii povestirilor îşi exprimă atitudinea lor faţă de problemele vieţii - unii în cheie dramatică, alţii cu mai puţină participare sufletească, iar alţii se refugiază în ironie şi umor.






Rusu, Nicolae. Ploaia de aur / Nicolae Rusu. – Ch. : Ruxanda, 1997. – 222 p.


 Volumul include trei nuvele:  Lia (prima ediţie în 1983), Răzbunarea şi Ploaia de aur. 
"Axate pe probleme morale, se înscriu  în „formula micului realism care dezvăluie lumea sufletească a omului mărunt cu fire ingenuă, dar înclinat să se contamineze lesne de maladiile sociale ale timpului". (Mihai Cimpoi).



Rusu, Nicolae. Şobolaniada  / Nicolae Rusu. – Ch. : Litera, 1998. – 200 p.

În romanul Şobolaniada  fiecare tentativă, oricât de insinuantă, oricât de timidă, de literaturizare este amendată. 
Personajele create de Nicolae Rusu sunt “produse”, complicate, vii, contradictorii, ale unui marasm social, încurajat de vechiul regim, marasm mai rezistent decât am sperat, mai sinuos decât am crezut vreodată. Formula persuasivă, se pare, aleasa de către prozator, constă în a se angrena în aventura de a scrie, de a aborda epicul pur chiar pe marginea realităţii, unde “lucruri” neverosimile, situate dincolo de bine şi rău, devin prin atrocitatea lor perversă, inumană, mai mult decât poate părea că sunt: o lecţie, o şcoală, unde se învaţă, adeseori în lipsa modelelor, în lipsa profesorilor, cum sa rămâi ceea ce eşti, cum să rezişti în dificila aventură de a fi om. (Aura CRISTI).


Rusu, Nicolae. Fără antract  / Nicolae Rusu. – Ch : Museum, 1999. – 16 p.

Staţia din faţa geamului meu pare o mică scenă de teatru, cu acelaşi decor, dar mereu cu alţi actori. Pe unii îi cunosc din vedere, fiindu-mi vecini, dar ceilalţi îmi sunt necunoscuţi, de altfel, ca şi aceşti doi băieţaşi, pe care-i văd prima dată. Nu-mi pot explica de ce, dar în mulţimea pestriţă, care aşteaptă răbdătoare autobuzul, aceştia se evedenţiază… 
Peste câteva clipe, autobuzul de culoare portocalie, ca o cortină de teatru, dar care cortină nu vine de sus, ci vine dintr-o parte, acoperă staţia din faţa geamului meu. Se scurg doar câteva secunde şi cortina alunecă lin mai departe, lăsând staţia, adică scena, goală. ... 
Antract? De unde, căci de staţie se apropie alt călător - e primul actor al scenei următoare, dintr-un spectacol al vieţii fără antracte.  (Fragment )


Rusu, Nicolae. Marginea lumii : [povestiri] / Nicolae Rusu. – Timişoara : Augusta, 2001. – 167 p.

Nicolae Rusu, în povestirile sale, e un tradiţionalist, în sensul bun al acestui cuvânt, atât din punct de vedere al temelor furnizate, cât şi al mijloacelor artistice. În multe din povestirile lui eroii sunt oamenii satului de azi cu grijile şi bucuriile lor cotidiene. (Gh. Mazilu).





Rusu, Nicolae. Oraţie de ursitoare / Nicolae Rusu. – Ch : Prut Int., 2004. – 103 p.



Cartea include povestiri în care Nicolae Rusu conturează diferite tipuri umane - dezrădăcinaţi, filistini, dar şi firi vizionare - tinzând spre o delimitare netă între valorile efemere şi cele perene.







 Rusu, Nicolae. Hai la mere! / Nicolae Rusu. – Ch : Prometeu, 2005. – 156 p.

 Cartea include, după cum specifică autorul în subtitlu : povestiri, schiţe, miniaturi ... şi alte... mere sau m. r. adică m(omente) r(idicole) din viaţa noastră.









Rusu, Nicolae. Naufragiul / Nicolae Rusu. – Bucureşti : Viitorul Românesc, 2005. – 385 p.




Tabloul actualei Republici Moldova (…) este ţesut de Nicolae Rusu spre a vedea unde ne aflăm, cine sunt oamenii noştri şi cine trage sforile destinului nostru (…)
E un roman despre cum să învăţăm din nou a citi.
Să ne apărăm vederea, să vedem, să ne vedem… (Gh. Vodă).





Rusu, Nicolae. Robul de ieri : Povestiri / Nicolae Rusu. – Bucureşti : Muzeul Literaturii Române, 2007. – 200 p.

Stăpân pe o frumoasă limbă literară românească, eliberată de capcanele pitorescului lexical zonal, prin capacitatea de evocare a unei întregi lumi într-un discurs epic de o economie bine măsurată, Nicolae Rusu se dovedeşte înainte de toate a fi un redutabil povestitor, capacitatea de evocare, a unei întregi lumi, într-un discurs epic de o economie bine măsurată, aşezându-l în linia tradiţiei celor mai buni prozatori români de după război, particularitatea scrisului său fiind tocmai o anume încărcătură satirică, dublată de ironia subsidiară, ce dau epicului culoarea aparte a unei viziuni realiste, împinsă însă spre un grotesc dezumanizant, repulsiv.”  (Constantin CUBLEŞAN)



   Rusu, Nicolae. Ieşirea din clişeu : eseuri, cronici şi impresii de lectură / Nicolae 
   Rusu. – Bucureşti : Ed. Niculescu, 2012. – 239 p.


Ideea acestui volum n-a venit dintr-o ambiţie de critic literar, pentru că textele prezentate sunt mai degrabă nişte impresii de lectură ale unui ahtiat după cărţi, acestea fiind, în acelaşi timp, şi nişte comentarii literare ale unor volume care merită să fie citite şi de alţii.
Astăzi se vorbeşte tot mai mult de o criză a cărţii şi, mai ales, a cititorului de beletristică, despre existenţa unei rivalităţi între carte şi mijloacele moderne de informare şi culturalizare a maselor, în special internetul. Unii oameni de cultură, resemnaţi în faţa noilor realităţi, consideră că astăzi este important nu cât şi ce se citeşte şi nici chiar dacă se citeşte în genere, ci ceea ce înţelege cititorul din paginile pe care le mai răsfoieşte. E vorba, deci, nu de cantitatea lecturilor, ci de calitatea textelor, de conţinutul lor. (Autorul)

Rusu, Nicolae // Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2006. – Ch.: Prut Internaţional, 2007. – P. 391-392.

Nicolae Rusu (26 februarie 1948, Risipeni, Făleşti, Republica Moldova). Prozator. Este fiul Emiliei (născută Tudorache) şi al lui Petru Rusu, ţărani. A absolvit Institutul Politehnic din Chişinău (1970) şi cursurile literare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki" din Moscova (1983). A funcţionat ca economist, iar din 1987 până în 2010 ca director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
 Debutează editorial cu placheta Pânzele babei (1978), consacrată lumii adolescenţilor.
 A publicat 25 de volume de proză (povestiri şi romane), precum şi o carte cu piese de teatru şi scenete pentru copii.
Membru al PEN-clubului, filiala din Moldova, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Chişinău.

Întâlnirea scriitorului Nicolae Rusu cu cititorii bibliotecii „Onisifor Ghibu”

Nicolae Rusu este un scriitor regăsit des în lecturile noastre iar aria subiectelor acestui autor vine din sufletul său şi ne bucură nespus faptul că avem posibilitatea de a realiza dorinţa cititorilor de a  dialoga cu el, a menţionat în deschiderea activităţii cercetătorul literar Vitalie Răileanu, directorul bibliotecii „Onisifor Ghbu”. Faptul că şi scriitorul a acceptat anume în ziua sa de naştere să se întâlnească cu cei cărora le adresează creaţia sa, să afle opiniile lor, mai ales a tinerilor, demonstrează cât de mult îşi doreşte să ajungă la sufletele cititorilor săi, şi mai ales, cât de mult contează pentru un adevărat scriitor să se afle printre cititorii săi.
Am rugat un grup de elevi din clasa 11-a de la Liceul Teoretic „Dante Alighieri” să mai lectureze o dată şi să prezinte viziunea lor asupra operei acestui scriitor, în special referindu-se la nuvela „Marginea lumii”. Fiind scrisă în anii de grea încercare şi suferinţă, după atentatul mişelesc asupra sa, în perioada dintre intervenţiile chirurgicale, această nuvelă este deosebit de aproape sufletului său. Şi elevii au venit cu comentarii pe potriva aşteptărilor scriitorului. Cu multe emoţii în voce, Doina Burlea a menţionat că a simţit în cele expuse de autor o dramă a omului basarabean. În acelaşi timp aceste proze  ne ajută să cunoaştem valorile adevărate ale omului, ne transmit un puls al vremurilor, dezvăluind slăbiciunile sociale, fiind astfel o adevărată oră educativă pentru cititor. Doina Frunzî consideră că sunt cărţi care îşi fac loc în suflet şi rămân acolo pentru totdeauna. A înţeles următorul mesaj – oamenii uneori uită unde le sunt rădăcinile. Este o lecţie de patriotism această carte. Olesea Ivancenco  a dialogat cu autorul, dorind să afle dacă eroii acestor nuvele sunt oameni reali, sau predomină mai mult ficţiunea. Cristina Ţapu a regăsit în prozele scriitorului tema basarabeanului dezrădăcinat, care îşi caută fericire în diferite locuri şi forme, dar a intuit mesajul pe care ni-l transmite autorul – nu contează cine este omul, dar ce face el.
După cum au afirmat marii scriitori ai lumii, "Cuvântul" are ceva sacru, a accentuat Nicolae Rusu în dialogul său cu cititorii. A ţinut întotdeauna  la Cuvânt, a fost pentru el ceva sfânt mereu şi oriunde s-ar fi aflat. Orice personaj, orice acţiune a lor are un subtext, un mesaj ascuns. Călătoria personajelor a folosit-o ca un pretext pentru aşi povesti soarta. Calea Victoriei este de fapt Calea Regăsirii de Sine. Subiectele prozelor sale par simple, dar ele sunt universale – căutarea adevărului vieţii, prezentarea adevărului istoric. Esenţa vieţii caută autorul şi eroii săi. Călătoria celor şapte eroi ai nuvelei „Marginea lumii” este o călătorie spre ei înşişi. A început să scrie cartea citind şi recitind de sute de ori Vechiul Testament şi nu întâmplător numărul personajelor este simbolic – şapte! Disperarea este marginea lumii ! Nu trebuie să ne lăsăm pradă acestui sentiment şi prin Credinţă să ieşim la Lumină – a fost adresarea sa către cei prezenţi în sala bibliotecii. Omul se autocunoaşte treptat, trecând prin multe suferinţe. Dacă poate rămâne un om cu sufletul bun şi curat, nu se dă pradă tendinţelor de răzbunare chiar şi pentru cei care i-au făcut mult rău, atunci în sufletul unor asemenea oameni coboară Bunul Dumnezeu. În final scriitorul a ţinut să mulţumească cititorilor pentru dorinţa de înţelege şi aprecia opera sa.
Desigur au venit cu alese cuvinte de apreciere şi felicitare şi alţi scriitori care au dorit să fie  alături de Nicolae Rusu în această zi. Poetul şi dramaturgul Andrei Burac consideră că este greu să te afirmi în literatură, dar scriitorul Nicolae Rusu a reuşit. Omul gândeşte liber – aceste este laitmotivul creaţiei acestui scriitor. Admiră faptul că citesc tinerii de azi şi că gândesc la cele citite, reiterând cunoscuta afirmaţie că lumea a salvat-o înţelepciunea, iar înţelepciunea au aflat-o din cărţi. Vlad Zbărciog a accentuat faptul că elevii au surprins multe momente esenţiale din opera lui Nicolae Rusu. Un scriitor nu poate scrie decât despre lucruri pe care le cunoaşte în profunzime, şi acest fapt îl vedem în scrierile lui N. Rusu, care şi-a trăit destinul din plin ca un om de virtute. Chiar de la primele scrieri ale sale se vedea că este un om care vine din viaţă, scriind într-o impecabilă limbă română. Toate personajele lui sunt descrise din suflet. De fiecare dată era convins că fiecare carte nouă a acestui autor merită să fie citită.
Rămânem, deci, în aşteptarea a noi creaţii, a noi întâlniri de suflet dintre scriitor şi cititorii săi. La mulţi ani, domnule Nicolae Rusu!             

Invitaţie-Program


Vă invităm la un dialog cu scriitorul

Nicolae Rusu – tot despre Carte vorbind

Invitaţi speciali
elevii Liceului Teoretic
Dante Aligheri, care se vor referi
asupra cuprinsului volumului
Marginea Lumii, Ed. Augusta, Timişoara.

Vor mai participa:
scriitori, critici literari, ziarişti,
 oameni de cultură.

Evenimentul va avea loc – 26 februarie, 2013
Ora 13:30

Adresa noastră:
Chişinău,
str. Nicolae Iorga 21A
tel: 022 232625

luni, 25 februarie 2013

Dragostea - cea mai puternică forţă din Univers

Expoziţie virtuală


1. Beverley, Jo. Fericire periculoasă /Jo Beverley. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2012. – 412 p.
 Miles Cavanagh aşteaptă cu nerăbdare deschiderea sezonului de vânătoare pentru a-şi petrece timpul cu prietenii săi în momentul când află că a fost numit tutorele lui Felicity Monahan, o tânără moştenitoare frumoasă şi rebelă. Însă cât de dificilă poate fi această misiune, care va dura doar şase săptămâni, până când Felicity va ajunge la majorat? În plus, planurile lui Miles de a se achta rapid şi fără complicaţii de această îndatorire sunt date peste cap, când se îndrăgosteşte nebuneşte de protejata sa. Iubirea împărtăşită dintre cei doi este pusă la grea încercare. În plus, Felicity ascunde un secret cutremurător, care o obligă să lupte din răsputeri împotriva iubirii pentru Miles.


2. Beverley, Jo. Mireasă fără voie /Jo Beverley. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2012. – 412 p.
Bech Armitage duce viaţa simplă pe care şi-a dorit-o, căci slujba de profesoară la un pension de fete i-a oferit independenţa la care a visat întotdeauna şi, mai ales, libertatea de a nu fi supusă toanelor unui soţ. Soarta însă i-a pregătit o surpriză neaşteptată, când află că originile ei nu sunt tocmai modeste, căci tată îi este ducele de Belcraven. Obligată de acesta  să se mărite cu Lucien de Vaux, marchiz de arden, Beth se trezeşte aruncată în lumea necunoscută a aristocraţiei pe care o dispreţuieşte atât de mult. Decisă să-l urască pe cel care i-a fost ales drept soţ, Beth descoperă că are nevoie de toată puterea pentru a rezista farmecelor lui Lucien, căci, pentru prima oară în viaţă, inima ei pare gata să se predea necondiţionat.


3. Bronte, Emily. La răscruce de vânturi / Emily Bronte. – Bucureşti : RAO International, 2008. – 410 p.
Reconstituirea unei pasionante poveşti de dragoste eşuate din cauza unor prejudecăţi de netrecut. În cercul strâmt al unei familii, fratele intervine brutal în destinul surorii sale. Blestemul sentimentelor împiedicate să se desfăşoare în firescul lor se întinde pe mai multe generaţii într-un roman cu o atmosferă de o densitate uluitoare.




4. Chapman, Gary. Iubirea ca un mod de viaţă / Gary Chapman. – Bucureşti : Curtea Veche, 2010. – 350 p.
Iubirea ca un mod de viaţă este o carte destinată oricărui om care-şi doreşte să aibă i viaţă împlinită şi relaţii mai bune cu cei din jur. Faptele altruiste săvârşite de acele persoane care apreciază importanţa relaţiilor interumane au cel mai mare potenţial de a schimba în bine această lume Şi nimic nu ne face mai altruişti decât dragostea noastră sinceră faţă de oamenii din jur. Această  carte nu este scrisă într-un limbaj specializat, de domeniul psihologiei sau al sociologiei, ci este scrisă într-un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor.


5. Evans, Dylan. Emoţia / Dylan Evans. – Bucureşti : BIC ALL, 2005. – 140 p.
Iubirea a fost inventată de poeţi în Evul Mediu sau face parte din natura umană? Oare faptul de a câştiga la loterie v-ar face cu adevărat fericit? Este posibil să se construiască roboţi care să aibă sentimente? Acestea sunt numai câteva dintre întrebările incitante explorate în ghidul acesta al celor mai recente teorii despre emoţii. Inspirându-se dintr-un spectru larg de cercetare ştiinţifică, de la antropologie şi psihologie la neurologie şi inteligenţă artificială, această Foarte scurtă introducere îl conduce pe cititor într-o călătorie fascinantă printre sentimentele omeneşti.


6. Gabaldon, Diana. Ecouri din trecut / Diana Gabaldon. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2010. – 1108 p.
Aruncată în negura vremii, Claire se îndrăgosteşte de James, sufletul ei pereche, şi decide să rămână împreună cu el în secolul al XVIII-lea. Întâmplările petrecute cu două secole în urmă prind viaţă prin intermefiul scrisorilor familiei. Fragilele file scot la iveală dragostea celor doi, dar şi viaţa lor plină de aventuri, deoarece destinul familiei din munţii Scoţiei pendulează între viaţă şi moarte în războiul pentru independenţa Americii.
       Ecouri din trecut este o carte depsre călători în timp, despre oameni care şi-au dorit să chimbe istoria, despre caractere puternice care au luptat pentru convingerile sai pentru iubirile lor.


7. Roberts, Nora. Comori tăinuite / Nora Roberts. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2011. – 464 p.
Hotărât lucru, Jed Skimmerhorn, noul chiriaş al frumoasei Isadora Conroy, este un tip ciudat. Taciturn, coleric, antipatic şi, în plus, plin de secrete. De ce şi-a abandonat excelenta carieră de poliţist? De ce şi-a părăsit familia bogată şi splendida locuinţă, pentru a se instala într-un aparament cu chirie şi a-şi petrece timpul antrenându-se cu halterele? Nimeni nu ştie. Dar Isadora are proriul magazin de antichităţi, o familie iubitoare şi o viaţă frumoasă şi plină de afecţiune. Nici o legătură cu frumosul Jed, dacă nu ar interveni între ei o puternică atracţie şi acţiunea criminală a bogatului şi puternicului Finley, un colecţionar de artă pasionat, dar complet lipsit de scrupule când vine vorba să-şi recupereze obiectele pierdute.


8. Roberts, Nora. Parfumul iubirii / Nora Roberts. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2011. – 464 p.
Aparent, viaţa amoroasă a Emmei este de-a dreptul înfloritoare. Cu un corp de invidiat şi înflăcărată din fire, ea aduce o pată de culoare în orice încăpere, asemenea aranjamentelor florale pe care le realizează. Bărbaţii roiesc în jurul ei, dar Emma este o romantică incurabilăşi tânjeşte după o dragoste ca-n poveşti, care să dureze pînă la adînci bătrîneţe. Numai că bărbatul de care se simte atrasă nu e deloc genul romantic. Jack este un tip drăguţ, însă provine dintr-o familie destrămată, iar escapadele frecvente ale tatălui său l-au făcut reticent la tot ce însemnă relaţie de durată. Dacă vor să ajungă la un numitor comun, cei doi vor fi nevoiţi să aibă încredere în povestea lor – şi în propriile inimi...


9. Steel, Daniel. Cu fiecare zi / Daniel Steel. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2011. – 350 p.
Coco Barrington s-a născut într-o familie celebră la Hollywood: mama ei este o scriitoare de succes, iar sora ei, Jane, unul dintre producătorii de top dela Holywood. Considerată oaia neagră a familiei, Coco preferă să-şi trăiască viaţa simplu, pe malul oceanului, într-un orăşel din nordul Californiei, unde are şi o mică afacere ieşită din comun: plimbă câini. Viaţa ei liniştită se schimbă însă peste noapte, în momentul în care acceptă să aibă grijă de câinele lui Jane, în locuinţa acesteia din San Francisco. Aici îl cunoaşte pe Leslie Baxter, unul dintre cei mai apreciaţi actori ai momentului şiprieten al lui Jane, care se ascunde de o fostă iubită geloasă. Lumea celor doi este total diferită, dar atracţia dintre ei n-ar putea fi mai rapidă.
        Cu fiecare zi explorează dragostea în toate formele ei, dezvăluindu-şi destinul a trei femei care râd, iubesc şi învaţă să ia viaţa aşa cum li se oferă.


10. Vaillant, Maryse. Cum iubesc femeile / Maryse Vailllant. – Bucureşti : Curtea Veche, 2007. – 166 p.
Cum iubesc femeile este un eseu despre maniera şi arta femeilor de a-i iubi pe bărbaţi, descifrate prin prisma a patru portrete feminine, care ilustrează patru feluri diferite de iubire. Pentru că toţi ne naştem, creştem, ne îndrăgostim, ne căsătorim, iubim, înşelăm, procreăm, divorţăm, plângem, uităm şi iertăm. Pentru că suntem singuri sau împreună, pentru că suntem părinţă sau copii, pentru că ne pasă de cine suntem, de cei din jur, şi mai ales pentru că fiecare dintre noi are o familie pe care o iubeşte şi  vrea să o pritejeze. O colecţie intimă de sfaturi, probleme şi soluţii pentru fiecare membru al familiei; o familie cu adevărat fericită.

vineri, 22 februarie 2013

„Mărturisiri verzi” de Elena Puiu




La finele unui sezon rece şi tot mai aproape de adierile calde ale primăverii, cititorii bibliotecii „Onisifor Ghibu”au fost invitaţi să asiste la calde şi lirice „Mărturisiri verzi” din placheta de versuri de debut a tinerei autoare Elena Puiu.
Cercetătorul literar Vitalie Răileanu, directorul bibliotecii, a remarcat în deschiderea lansării: verdele vestigiu vine cu un verde de carte. Versurile Elenei erup, sunt nişte gânduri sincere, frivole, impun o reflectare. În unele poezii autoarea apare în ipostaze meditative, în altele se reflectă  gânduri romanţioase. Totuşi sunt versuri apropiate de senzualitate. Rămânem în aşteptarea versurilor care vor contura chipul şi stilul complet al tinerei creatoare Elena Puiu.
Prevalează tendinţa de intelectualizare în versurile tinerilor poeţi de azi, susţine criticul literar Lucia Ţurcanu, iar Elena Puiu are toate şansele să devină un nume cunoscut în lumea scriitoricească. Din versurile ei desprindem că este încă la vârsta ezitării, căutării sinelui. Şi această căutare trebuie să o continue. Discursul minimalist este tendinţa acestei tinere autoare, rar este tentată să metaforizeze. Totuşi amintiri nostalgice  şi universul familial sunt deseori prezentate în versurile ei. Un lirism senin şi cald – aceasta ar fi definirea poeziei Elenei Puiu.
Modestia şi claritatea limbajului versurilor tinerei autoare au fost remarcate de Aurelia Borzin, redactorul-şef al revistei „Clipa”. Ea parcă schiţează doar personajele, ne creionează atmosfera de familie a autorului,  nu epatează, nu  şochează – dar este, în final, o poezie convingătoare. Depinde de Elena însăşi pe ce drum literar îşi va dezvolta talentul.
Poeta Călina Trifan, o altă susţinătoare a editării în acest debut sideral anume a versurilor Elenei Puiu, a remarcat discreţia cu care autoarea îşi deschide sufletul în aceste versuri, iar farmecul lor ne dă o mare speranţă în continuarea acestui preludiu al deschiderii talentului său. Debutul la o vârstă aşa de fragedă, Elena fiind încă liceană, este o adevărată reuşită şi o încununare a nopţilor nedormite, probabil.
 Iulia Iordăchescu,  directorul revistei „Clipa”, a ţinut să remarce că este o tradiţie de mulţi ani colaborarea cu biblioteca „Onisifor Ghibu”, deseori aici au avut loc şedinţe mai speciale sau Galele laureaţilor Concursului Naţional de Creaţie Literară "Iulia Hasdeu" organizate de revista "Clipa". Graţie revistei „Clipa” au debutat mulţi tineri talentaţi, iar Elena Puiu este al 11-lea tânăr creator  cu apariţie editorială în colecţia "Debut sideral". Urându-i să se rătăcească mai departe printre lecturi bune şi creaţii de performanţă, i-a citit şi un colaj artistic alcătuit din spicuiri din titlurile versurilor din placheta lansată.
Au fost alături de Elena Puiu cu mesaje de admiraţie şi încurajare Oxana Gherman, profesoara de limbă română şi colegii ei de la Liceul „Ion Suruceanu”,  membrii cenaclului „Iulia Hasdeu”. Maria Fărâmă, colegă de creaţie, a intervenit cu dialoguri pe parcursul activităţii atât cu autoarea, cât şi cu publicul – pentru a afla ce a motivat-o să scrie, dacă în poeziile ei se ascunde Elena cea adevărată, cum a ajutat-o comunicarea din cadrul cenaclului.
Cu urări de perseverare, colectivul bibliotecii „Onisifor Ghibu” îi doreşte Elenei Puiu multe şi cât mai recente noi debuturi !


Bogdan Petriceicu Hasdeu – un titan al culturii române (175 de ani de la naştere)


Într-o vreme  în care erudiţia istorică şi filologică lua încă loc printre genurile literare, scriitorii savanţi aduc contribuţia lor dezvoltării artistice a literaturii. Dar dintre numele de învăţaţi ai timpului, patru sunt acelea care pot pretinde cu mai multe drepturi a fi luate în consideraţie. Cel dintâi este acela a lui B. P. Hasdeu, în care conştiinţa artistului n-a încetat niciodată a sprijini pe cea a savantului.     (Tudor Vianu. Arta prozatorilor români).
Farmecul şi importanţa istorică a operei hasdeene a fost şi mai este în vizorul cercetătorilor literari, multiplele reeditări ale lucrărilor sale demonstrând necesitatea lor pentru publicul cititor.
Ziua comemorării acestei personalităţi a fost marcată de cititorii  bibliotecii „Onisifor Ghibu” invitaţi să participe la o activitate complexă organizată în colaborare cu Centrul de Hasdeulogie a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”: simpozionul „B. P.  Hasdeu – un thesaurus al culturii şi literaturii române”, expoziţia de fotografii „Pe urmele lui B. P. Hasdeu”, autor fiind Vasile Şoimaru şi un recital artistic în baza operei hasdeene, referinţe şi aprecieri despre personalitatea savantului şi scriitorului B. P. Hasdeu, realizat de elevii de la Liceul Teoretic „B. P. Hasdeu”.
Pavel Balmuş, criticul şi istoricul literar care ştie totul despre B. P. Hasdeu, diriguind de mulţi ani activitatea Centrului de Hasdeulogie, a venit în faţa celor prezenţi cu multe date amănunţite, poate mai puţin cunoscute de publicul larg,  din viaţa şi activitatea dinastiei Hâjdău-Hasdeu. Comunicarea sa a fost şi mai interesantă pentru public, deoarece au avut posibilitatea să revadă în fotografiile expuse în sală locurile unde a trăit B. P. Hasdeu la diferite etape ale vieţii sale. Desigur, un moment de mândrie pentru noi este faptul că Biblioteca Municipală se află în clădirea unde a învăţat pe vremuri B. P. Hasdeu.
Despre buna colaborare pe parcursul a multor ani dintre Centrul de Hasdeulogie şi Liceul „B. P. Hasdeu” a vorbit dna Snejana Morari, directorul adjunct al acestui liceu. Graţie existenţei unui asemenea centru de cercetări literare elevii de la liceul lor oricând pot să se documenteze şi să  pregătească  comunicări despre viaţa şi activitatea patronului spiritual al liceului lor. Elevii au vorbit cu mult drag despre activitatea Muzeului „B. P. Hasdeu” de la liceul lor, venind şi cu un recital de poezii semnate de B. P. Hasdeu şi de fiica sa, Iulia Hasdeu.
Elevii de la Liceul Teoretic „Vasile Vasilachi” şi Liceul Teoretic „Nicolae Sulac” au avut posibilitatea să afle aprecierea personalităţii lui B. P. Hasdeu expusă de dr. în istorie Ion Ţurcanu, care a reiterat momente din biografia furtunoasă a  operă la fel. A fost foarte preocupat de a studia şi prezenta originea statalităţii poporului roman, dezvoltând idei originale în această problemă. Creaţia sa este foarte bogată, constructivă, trebuie citită cu un ochi critic.
Uşile bibliotecii noastre sunt larg deschise, veniţi cât mai des, aici se face cultură, aici găsiţi informaţii necesare, dar şi alinare sufletului dornic de frumos – a fost îndemnul adresat celor prezenţi de cercetătorul literar Vitalie Răileanu, directorul bibliotecii “Onisifor Ghibu”.

luni, 18 februarie 2013

Invitaţie-Program


Centrul Naţional de Hasdeulogie
Cenaclul literar-artistic Sig Cogito
Biblioteca Municipală "B.P.Hasdeu"
Filiala "Onisifor Ghibu"

175 de ani de la naştere
Vă invită la celebrarea jubileului de 175 de ani de la naşterea scriitorului şi filologului B.P. Hasdeu, pionier în diferite ramuri ale filologiei şi istoriei româneşti - academician, enciclopedist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile.
Manifestarea va avea loc pe data de 22 februarie 2013, ora12.30,  în Sala Nuciferică a Bibliotecii “Onisifor Ghibu”.
     
DIN PROGRAM: 
I.           Simpozionul PRO ACADEMIA HASDEU

1.    Snejana MORARI, director-adjunct la Liceul Teoretic „B. P. Hasdeu”.
 Colaborările Centrului Naţional de Hasdeulogie cu liceul ce poartă numele autorului „Cuventelor de' n bătrăni”.

2.    Ion ŢURCANU, istoric, prof. universitar.
Istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu (cu referire la vol. 6,7 de „Scrieri” ale lui B. P. Hasdeu, recent apărute la Chişinău).

3.    Pavel BALMUŞ, Centrul Naţional de Hasdeulogie. Despre publicistul şi politicianul B. P. Hasdeu (pornind de la vol. 15, 16 ale ediţiei chişinăuene B.P. Hasdeu, în 16 volume).

4.    Vitalie RĂILEANU, cercetător literar.
O altă lectură a textului Sic Cogito!

II. Vernisaj (foto). PE URMELE LUI B. P. HASDEU
                                                     Autor: Vasile Şoimaru.

III. Recital literar-artistic, cu participarea unor cadre didactice şi a elevilor de la Liceele: „B. P. Hasdeu”, „Iulia Hasdeu”, „V. Vasilache”, „N. Sulac”, ş.a.


Vă aşteptăm pe adresa: 
Chişinău
Str. Nicolae Iorga 21A
Tel.: (22)23-26-25
e-mail: oghibu@hasdeu.md